opțiuni
  • info

9 definiții pentru hainlâc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HAINLẤC, hainlâcuri, s. n. (Înv.) Răzvrătire. [Pr.: ha-in-] – Din tc. hāinlik „perfidie”.

HAINLẤC, hainlâcuri, s. n. (Înv.) Răzvrătire. [Pr.: ha-in-] – Din tc. hāinlik „perfidie”.

hainlâc sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 32/36 / P: ha-in~ / Pl: ~uri / E: tc haïnlyk] (Înv) 1 Trădare. 2 Răzvrătire.

HAINLÎ́C, hainlîcuri, s. n. (Rar) Răzvrătire. Nu veți scăpa nici în gaură de șarpe de hainlîcul lui Mihail. ISPIRESCU, M. V. 19. – Pronunțat: ha-in-.

HAINLÎC s. n. (Mold.) Trădare, răzvrătire. Au luat pre Mihaiu-Vodă cu mare urgie si cu nume de hainlîc. NECULCE; cf. PSEUDO- AMIRAS. Etimologie: tc. hainlik. Vezi și hain, haini, hainie. Cf. h a i n i e, p r e d a n i e (1).

hainlî́c n., pl. urĭ (turc. haĭinlyk). Sec. 18-19. Hainie (trădare). V. sadacat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hainlấc (înv.) (ha-in-) s. n., art. hainlấcuri

hainlâc s. n. (sil. ha-in-), pl. hainlâcuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HAINLÂC s. v. trădare.

hainlîc s. v. TRĂDARE.

Intrare: hainlâc
  • silabație: ha-in-lâc info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hainlâc
  • hainlâcul
  • hainlâcu‑
plural
  • hainlâcuri
  • hainlâcurile
genitiv-dativ singular
  • hainlâc
  • hainlâcului
plural
  • hainlâcuri
  • hainlâcurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hainlâc

etimologie:

  • limba turcă hāinlik „perfidie”
    surse: DEX '98 DEX '09