8 definiții pentru haiku

haiku sn [At: MDENC / V: ~-kai / Pl: ~uri / E: fr haiku, eg haikku] (Liv) Poezie japoneză din 17 silabe dispuse în trei grupe.

HAIKÚ, haikuuri, s. n. Poezie japoneză alcătuită din trei versuri, primul și ultimul din cinci silabe, al doilea din șapte. – Din fr. haiku, engl. haikku.

HAIKÚ, haiku-uri, s. n. (Livr.) Poezie japoneză alcătuită din 17 silabe dispuse în trei grupe. – Din fr. haïku, engl. haikku.

*haikú s. n., art. haikúul; pl. haikúuri

haiku s. n. mic poem clasic japonez, din trei versuri, primul și al treilea heptasilabice, iar al doilea pentasilabic[1], de o deosebită delicatețe a expresiei.(<fr. haïku, engl. haikku) corectată

  1. de fapt este chiar invers, silabele sunt împărțite pe versuri 5-7-5 — Ladislau Strifler

HAIKÚ n. s. haiku. (< fr. haïku < cuv. jap.)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

haikú s. n. Poezie de tip clasic japonez din trei versuri, primul și al treilea pentasilabice, iar al doilea heptasilabic ◊ „Laconismul, economia extremă a haiku-ului nu poate fi comparată cu nici o virtute asemănătoare a vreunei specii lirice europene.” R.lit. 12 XII 74 p. 20. ◊ „Putem vorbi despre noi, așadar, în graiul desenat al unui mare pictor japonez. Ca în haiku-urile tălmăcite, în pendulările cărora legăm două lumi cu aceleași fire ascunse, din desenele lui I.M. se poate citi o poezie a locului și fizionomiilor românești.” R.lit. 10 IV 75 p. 1; v. și 4 X 79 p. 21 (cuv. jap.; cf. engl., fr. haïku; PR 1922, CD; DTL; DEX-S)

HAIKÚ (HAIKAI) (cuv. japonez) s. n. Poem clasic japonez, cultivat începând cu sec. 15; alcătuit din trei versuri, primul și ultimul din cinci silabe, iar al doilea din șapte; se caracterizează printr-o deosebită concizie și delicatețe a expresiei lirice. Au compus h.: Matsuō Bashō (1644-1694), Uejima Onitsura (1661-1738), Yosa Buson (1716-1784), Kobayashi Issa (1763-1827).

Intrare: haiku
substantiv neutru (N78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • haiku
  • haikuul
  • haikuu‑
plural
  • haikuuri
  • haikuurile
genitiv-dativ singular
  • haiku
  • haikuului
plural
  • haikuuri
  • haikuurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

haiku

  • 1. Poezie japoneză alcătuită din trei versuri, primul și ultimul din cinci silabe, al doilea din șapte.
    surse: DEX '09 MDN '08

etimologie: