8 definiții pentru haiku


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HAIKÚ, haikuuri, s. n. Poezie japoneză alcătuită din trei versuri, primul și ultimul din cinci silabe, al doilea din șapte. – Din fr. haiku, engl. haikku.

haiku sn [At: MDENC / V: ~-kai / Pl: ~uri / E: fr haiku, eg haikku] (Liv) Poezie japoneză din 17 silabe dispuse în trei grupe.

HAIKÚ, haiku-uri, s. n. (Livr.) Poezie japoneză alcătuită din 17 silabe dispuse în trei grupe. – Din fr. haïku, engl. haikku.

haiku s. n. mic poem clasic japonez, din trei versuri, primul și al treilea heptasilabice, iar al doilea pentasilabic[1], de o deosebită delicatețe a expresiei.(<fr. haïku, engl. haikku) corectată

  1. de fapt este chiar invers, silabele sunt împărțite pe versuri 5-7-5 — Ladislau Strifler

HAIKÚ n. s. haiku. (< fr. haïku < cuv. jap.)

haikú s. n. Poezie de tip clasic japonez din trei versuri, primul și al treilea pentasilabice, iar al doilea heptasilabic ◊ „Laconismul, economia extremă a haiku-ului nu poate fi comparată cu nici o virtute asemănătoare a vreunei specii lirice europene.” R.lit. 12 XII 74 p. 20. ◊ „Putem vorbi despre noi, așadar, în graiul desenat al unui mare pictor japonez. Ca în haiku-urile tălmăcite, în pendulările cărora legăm două lumi cu aceleași fire ascunse, din desenele lui I.M. se poate citi o poezie a locului și fizionomiilor românești.” R.lit. 10 IV 75 p. 1; v. și 4 X 79 p. 21 (cuv. jap.; cf. engl., fr. haïku; PR 1922, CD; DTL; DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*haikú s. n., art. haikúul; pl. haikúuri


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HAIKÚ (HAIKAI) (cuv. japonez) s. n. Poem clasic japonez, cultivat începând cu sec. 15; alcătuit din trei versuri, primul și ultimul din cinci silabe, iar al doilea din șapte; se caracterizează printr-o deosebită concizie și delicatețe a expresiei lirice. Au compus h.: Matsuō Bashō (1644-1694), Uejima Onitsura (1661-1738), Yosa Buson (1716-1784), Kobayashi Issa (1763-1827).

Intrare: haiku
substantiv neutru (N78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • haiku
  • haikuul
  • haikuu‑
plural
  • haikuuri
  • haikuurile
genitiv-dativ singular
  • haiku
  • haikuului
plural
  • haikuuri
  • haikuurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

haiku

  • 1. Poezie japoneză alcătuită din trei versuri, primul și ultimul din cinci silabe, al doilea din șapte.
    surse: DEX '09 MDN '08

etimologie: