11 definiții pentru hahaleră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HAHALÉRĂ, hahalere, s. f. (Fam.) Persoană lipsită de scrupule, fără caracter, neserioasă; pramatie. – Et. nec.

HAHALÉRĂ, hahalere, s. f. (Fam.) Persoană lipsită de scrupule, fără caracter, neserioasă; pramatie. – Et. nec.

hahale sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~re / E: ns cf ha ha] (Prt) 1 Om vorbăreț. 2 Om neserios. 3 Om de nimic.

HAHALÉRĂ, hahalere, s. f. (Familiar) Termen de batjocură dat unei persoane care vorbește vrute și nevrute, fără socoteală; om neserios, ușuratic. Scuturați-l bine pe hahalera de Popovici și să vedeți cum o să poată. V. ROM. aprilie 1954, 12.

hahaléră f., pl. e. Persoană ridiculă: haĭdamacĭ și hahalere colectiviste (Car.).

hahalera f.[1] haplea. [Cf. haihuiu].

  1. În original: m., evident greșit. — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hahaléră (fam.) s. f., g.-d. art. hahalérei; pl. hahalére

hahaléră s. f., g.-d. art. hahalérei; pl. hahalére


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HAHALE s. canalie, pramatie, pușlama, secătură.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hahaléră (hahalére), s. f. – Pramatie, persoană fără scrupule. Origine necunoscută. Pare a fi în legătură cu ngr. χάχος „prost”, de unde hăhău, s. m. (prost, tont), în Mold.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

hahaleră, hahalere s. f. persoană lipsită de scrupule / fără caracter; pramatie

Intrare: hahaleră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hahale
  • hahalera
plural
  • hahalere
  • hahalerele
genitiv-dativ singular
  • hahalere
  • hahalerei
plural
  • hahalere
  • hahalerelor
vocativ singular
  • hahale
  • hahalero
plural
  • hahalerelor

hahaleră

etimologie: