9 definiții pentru hagialâc agialâc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hagialâc sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 113 / V: agi~ / Pl: ~uri / E: tc hag̦ilyk[1]] 1 (Bis) Călătorie a creștinilor la locurile sfinte de la Ierusalim. 2 Călătorie a musulmanilor la locurile sfinte de la Meca. 3 (Pex) Pelerinaj. 4 (Îe) A se duce la ~ A se ruina. 5 (Fig) Loc de pelerinaj.

  1. Etimonul corect ortografiat în turcă este hacılık, iar în tătară este hağílík. — Ladislau Strifler

HAGIALẤC, hagialâcuri, s. n. Pelerinaj făcut de un creștin sau de un musulman la locurile sfinte. – Din tc. hacılık.

HAGIALẤC, hagialâcuri, s. n. Pelerinaj făcut de un creștin sau de un mahomedan într-unul din locurile sfinte ale bisericii respective. – Din tc. hacılık.

hagialâc n. călătorie la locurile sfinte (a Turcilor la Meca, a creștinilor la Ierusalim): ii se făcuse poftă de hagialâc GHICA. [Turc. HADJILYK].

agialấc sn vz hagialâc

AGIALÎ́C s. n. v. hagialîc.

HAGIALÎ́C, hagialîcuri, s. n. Pelerinaj făcut de un creștin sau de un mahomedan într-un loc sau o localitate socotită de biserica respectivă ca fiind sfîntă. Călătoriile în Moldova, la munte mai ales... samănă cu hagialîcurile la Meca, ori cu acelea pe care odinioară creștinii cuvioși le făceau la locurile sfinte. RUSSO, O. 100. ◊ (Mai ales în expr.) A merge (a se duce etc.) la (sau în) hagialîc = a merge în pelerinaj. S-a dus... în hagialîc la Sfîntul Munte și la Ierusalim. PAS, Z. I 150. Pe cînd împlineam șapte anișori, le-a venit părinților dorința să meargă la hagialîc. CARAGIALE, O. III 30. – Variantă: agialîc s. n.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!hagialấc (-gia-) s. n., pl. hagialấcuri


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

hagialâc, hagialâcuri s. n. (glum.) casă / locuință unde se consumă întâlniri amoroase; locuință frecventată de prostituate.

Intrare: hagialâc
hagialâc substantiv neutru
  • silabație: ha-gia-lâc
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hagialâc
  • hagialâcul
  • hagialâcu‑
plural
  • hagialâcuri
  • hagialâcurile
genitiv-dativ singular
  • hagialâc
  • hagialâcului
plural
  • hagialâcuri
  • hagialâcurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agialâc
  • agialâcul
  • agialâcu‑
plural
  • agialâcuri
  • agialâcurile
genitiv-dativ singular
  • agialâc
  • agialâcului
plural
  • agialâcuri
  • agialâcurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hagialâc agialâc

  • 1. Pelerinaj făcut de un creștin sau de un musulman la locurile sfinte.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Călătoriile în Moldova, la munte mai ales... samănă cu hagialîcurile la Meca, ori cu acelea pe care odinioară creștinii cuvioși le făceau la locurile sfinte. RUSSO, O. 100.
      surse: DLRLC
    • 1.1. mai ales expresie A merge (a se duce etc.) la (sau în) hagialâc = a merge în pelerinaj.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • S-a dus... în hagialîc la Sfîntul Munte și la Ierusalim. PAS, Z. I 150.
        surse: DLRLC
      • Pe cînd împlineam șapte anișori, le-a venit părinților dorința să meargă la hagialîc. CARAGIALE, O. III 30.
        surse: DLRLC

etimologie: