9 definiții pentru hagialâc agialâc

hagialâc sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 113 / V: agi~ / Pl: ~uri / E: tc hagilyk] 1 (Bis) Călătorie a creștinilor la locurile sfinte de la Ierusalim. 2 Călătorie a musulmanilor la locurile sfinte de la Meca. 3 (Pex) Pelerinaj. 4 (Îe) A se duce la ~ A se ruina. 5 (Fig) Loc de pelerinaj.

HAGIALẤC, hagialâcuri, s. n. Pelerinaj făcut de un creștin sau de un musulman la locurile sfinte. – Din tc. hacılık.

HAGIALẤC, hagialâcuri, s. n. Pelerinaj făcut de un creștin sau de un mahomedan într-unul din locurile sfinte ale bisericii respective. – Din tc. hacılık.

!hagialấc (-gia-) s. n., pl. hagialấcuri

hagialâc n. călătorie la locurile sfinte (a Turcilor la Meca, a creștinilor la Ierusalim): ii se făcuse poftă de hagialâc GHICA. [Turc. HADJILYK].

agialấc sn vz hagialâc

AGIALÎ́C s. n. v. hagialîc.

HAGIALÎ́C, hagialîcuri, s. n. Pelerinaj făcut de un creștin sau de un mahomedan într-un loc sau o localitate socotită de biserica respectivă ca fiind sfîntă. Călătoriile în Moldova, la munte mai ales... samănă cu hagialîcurile la Meca, ori cu acelea pe care odinioară creștinii cuvioși le făceau la locurile sfinte. RUSSO, O. 100. ◊ (Mai ales în expr.) A merge (a se duce etc.) la (sau în) hagialîc = a merge în pelerinaj. S-a dus... în hagialîc la Sfîntul Munte și la Ierusalim. PAS, Z. I 150. Pe cînd împlineam șapte anișori, le-a venit părinților dorința să meargă la hagialîc. CARAGIALE, O. III 30. – Variantă: agialîc s. n.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

hagialâc, hagialâcuri s. n. (glum.) casă / locuință unde se consumă întâlniri amoroase; locuință frecventată de prostituate.

Intrare: hagialâc
hagialâc substantiv neutru
  • silabisire: ha-gia-lâc
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hagialâc hagialâcul
plural hagialâcuri hagialâcurile
genitiv-dativ singular hagialâc hagialâcului
plural hagialâcuri hagialâcurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agialâc agialâcul
plural agialâcuri agialâcurile
genitiv-dativ singular agialâc agialâcului
plural agialâcuri agialâcurilor
vocativ singular
plural

hagialâc agialâc

  • 1. Pelerinaj făcut de un creștin sau de un musulman la locurile sfinte.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Călătoriile în Moldova, la munte mai ales... samănă cu hagialîcurile la Meca, ori cu acelea pe care odinioară creștinii cuvioși le făceau la locurile sfinte. RUSSO, O. 100.
      surse: DLRLC
    • 1.1. mai ales expresie A merge (a se duce etc.) la (sau în) hagialâc = a merge în pelerinaj.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • S-a dus... în hagialîc la Sfîntul Munte și la Ierusalim. PAS, Z. I 150.
        surse: DLRLC
      • Pe cînd împlineam șapte anișori, le-a venit părinților dorința să meargă la hagialîc. CARAGIALE, O. III 30.
        surse: DLRLC

etimologie: