12 definiții pentru habitat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HABITÁT, habitate, s. n. Ansamblu de condiții oferite vieții de un biotop; loc care oferă condiții corespunzătoare de viață pentru o anumită specie de plantă sau de animal. – Din fr. habitat.

habitat sn [At: MDENC / Pl: ~e / E: fr habitat] Suprafață locuită de o populație, de o specie de plante sau de animale Si: biotop.

HABITÁT, habitate, s. n. Suprafață locuită de o populație, de o specie de plante sau de animale; biotop. – Din fr. habitat.

HABITÁT s.n. (Biol.) Teritoriu locuit de un individ, de o specie ori de un grup de indivizi sau specii, în cadrul căruia populația respectivă găsește o complexitate uniformă de condiții de viață, adaptându-se acestora; biotop. [Pl. -te, -turi. / < fr. habitat].

HABITÁT s. n. 1. biotop. 2. ansamblu echilibrat și unitar al condițiilor de locuit, necesare omului civilizat, modern; (p. ext.) mediu în care trăiește omul. (< fr. habitat)

habitát s. n. Totalitatea elementelor fizice care formează mediul obișnuit de viață al cuiva ◊ „Acum e pace: cioară, poți croncăni în micul meu habitat. R.lit. 35/93 p. 19 (din fr., engl. habitat; DMC 1965, BD 1968; DEX, DN3)

HABITÁT ~e n. 1) Teritoriu locuit (de oameni, de animale, de plante) împreună cu mediul de viață înconjurător. 2) Ansamblul condițiilor de trai, de locuit (pentru oameni). /<fr. habitat


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

habitát s. n., pl. habitáte

habitát s. n., pl. habitáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HABITÁT (< fr.) s. n. 1. (BIOL.) Ansamblu de condiții oferite vieții de un biotop; ecotop. 2. Element al ecosistemului uman format din factorii mediului înconjurător și cei psihosociali. 3. Spațiu structurat din punct de vedere urbanistic, ocupat de o comunitate umană.

Intrare: habitat
habitat1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • habitat
  • habitatul
  • habitatu‑
plural
  • habitate
  • habitatele
genitiv-dativ singular
  • habitat
  • habitatului
plural
  • habitate
  • habitatelor
vocativ singular
plural
habitat2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • habitat
  • habitatul
  • habitatu‑
plural
  • habitaturi
  • habitaturile
genitiv-dativ singular
  • habitat
  • habitatului
plural
  • habitaturi
  • habitaturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

habitat

  • 1. Ansamblu de condiții oferite vieții de un biotop; loc care oferă condiții corespunzătoare de viață pentru o anumită specie de plantă sau de animal.
    surse: DEX '09 MDN '00
  • diferențiere Teritoriu locuit de un individ, de o specie ori de un grup de indivizi sau specii, în cadrul căruia populația respectivă găsește o complexitate uniformă de condiții de viață, adaptându-se acestora.
    surse: DN sinonime: biotop

etimologie: