6 definiții pentru haban


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HABÁN, -Ă, habani, -e, s. m. și f. Membru al unei secte baptiste ai cărei adepți au emigrat și în Transilvania în sec. XVI. – Din germ. Habaner.

haban, ~ă smf [At: DEX2 / Pl: ~i, ~re / E: ger Habaner] Membru al unei secte religioase baptiste ai cărei adepți au emigrat și în Transilvania în sec. XVI.

HABÁN, -Ă, habani, -e, s. m. și f. Membru al unei secte baptiste ai cărei adepți au emigrat și în Transilvania în secolul al XVI-lea. – Din germ. Habaner.

HABÁN, -Ă s. m. f. membru al unei secte baptiste din Hanovra și Renania, din sec. XVII. (< germ. Haban)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HABÁN, -Ă (< germ.) s. m. și f., adj. f. 1. S. m. și f. Membru al unei secte baptiste din Hanovra și Renania, ai cărei adepți au emigrat după 1547 în Moravia, Slovacia și Transilvania. Sub Maria Tereza (1760), au fost siliți să revină la catolicism. 2 Adj. f. (ARTE DEC.) Ceramică h. = tip de ceramică din sec. 17, fină, smălțuită, pe fond alb, ornamentată cu motive cinegetice; a fost realizată la Vințu de Jos (jud. Alba).

Intrare: haban
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • haban
  • habanul
  • habanu‑
plural
  • habani
  • habanii
genitiv-dativ singular
  • haban
  • habanului
plural
  • habani
  • habanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

haban, -ă habană

  • 1. Membru al unei secte baptiste ai cărei adepți au emigrat și în Transilvania în secolul al XVI-lea.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: