habadíc n., pl. urĭ (var. din hăbîdiĭ). Trans. Mold. Pl. Sfărămăturĭ, uscăturĭ (vreascurĭ, surcele, așchiĭ), resturĭ, lucru prost, bracurĭ. – Și hapaticurĭ (rev. I. Crg. 2, 219 și 8, 21 și Șez. 30, 167), hebeltĭucurĭ. (Neam. Rom. Pop. 4,555), hebeticurĭ, (rev. I. Crg. 4, 251), hăbetĭucurĭ, hăbătĭucurĭ și hăbădicurĭ. V. hăgheacurĭ.