7 definiții pentru hașurator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HAȘURATÓR, hașuratoare, s. n. Instrument care servește la trasarea hașurilor. – Hașura + suf. -tor. Cf. fr. hachurateur.

HAȘURATÓR, hașuratoare, s. n. Instrument care servește la trasarea hașurilor. – Hașura + suf. -tor. Cf. fr. hachurateur.

hașurator sn [At: DEX / V: ~răt~ / Pl: ~oare / E: hașura + -tor] Instrument care servește la trasarea hașurilor.

HAȘURATÓR s.n. Instrument care servește la trasarea hașurilor. [Cf. fr. hachurateur].

HAȘURATÓR s. n. instrument pentru trasarea hașurilor. (< fr. hachurateur)

HAȘURATÓR ~oáre n. Instrument pentru trasarea hașurilor. /<fr. hachurateur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hașuratór s. n., pl. hașuratoáre

hașuratór s. n., pl. hașuratoáre

Intrare: hașurator
hașurator substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hașurator
  • hașuratorul
  • hașuratoru‑
plural
  • hașuratoare
  • hașuratoarele
genitiv-dativ singular
  • hașurator
  • hașuratorului
plural
  • hașuratoare
  • hașuratoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hașurator

  • 1. Instrument care servește la trasarea hașurilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Hașura + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • cf. limba franceză hachurateur
    surse: DEX '09 DEX '98 DN