2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HAȘURÁT, -Ă, hașurați, -te, adj. Acoperit cu hașuri. – V. hașura.

HAȘURÁT, -Ă, hașurați, -te, adj. Acoperit cu hașuri. – V. hașura.

hașurat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: hașura] Hașurare.

hașurat2, ~ă a [At: SOARE, MAȘ. 58 / Pl: ~ați, ~e / E: hașura] Acoperit cu hașuri.

HAȘURÁT, -Ă, hașurați, -te, adj. Acoperit cu hașuri. Dincoace – degetul lui Prund s-a oprit sub un pătrat roșu, hașurat – ai centrul de mașini. GALAN, B. I 41.

HAȘURÁ, hașurez, vb. I. Tranz. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. – Din fr. hachurer.

HAȘURÁ, hașurez, vb. I. Tranz. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. – Din fr. hachurer.

hașura vt [At: DA ms / Pzi: ~rez / E: fr hachurer] A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc.

HAȘURÁ, hașurez, vb. I. Tranz. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un plan, dintr-un desen sau dintr-o hartă. Aveau harta ariei de lucru a stațiunii, cu comunele ce le deserveau și locurile de muncă ale tractoarelor, puternic hașurate cu roșu. MIHALE, O. 132.

HAȘURÁ vb. I. tr. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. [< fr. hachurer].

HAȘURÁ vb. tr. a acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă. (< fr. hachurer)

A HAȘURÁ ~éz tranz. (desene tehnice, planuri, părți etc.) A acoperi cu hașuri. /Din hașură


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hașurá (a ~) vb., ind. prez. 3 hașureáză

hașurá vb., ind. prez. 1 sg. hașuréz, 3 sg. și pl. hașureáză

Intrare: hașurat
hașurat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hașurat
  • hașuratul
  • hașuratu‑
  • hașura
  • hașurata
plural
  • hașurați
  • hașurații
  • hașurate
  • hașuratele
genitiv-dativ singular
  • hașurat
  • hașuratului
  • hașurate
  • hașuratei
plural
  • hașurați
  • hașuraților
  • hașurate
  • hașuratelor
vocativ singular
plural
Intrare: hașura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hașura
  • hașurare
  • hașurat
  • hașuratu‑
  • hașurând
  • hașurându‑
singular plural
  • hașurea
  • hașurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hașurez
(să)
  • hașurez
  • hașuram
  • hașurai
  • hașurasem
a II-a (tu)
  • hașurezi
(să)
  • hașurezi
  • hașurai
  • hașurași
  • hașuraseși
a III-a (el, ea)
  • hașurea
(să)
  • hașureze
  • hașura
  • hașură
  • hașurase
plural I (noi)
  • hașurăm
(să)
  • hașurăm
  • hașuram
  • hașurarăm
  • hașuraserăm
  • hașurasem
a II-a (voi)
  • hașurați
(să)
  • hașurați
  • hașurați
  • hașurarăți
  • hașuraserăți
  • hașuraseți
a III-a (ei, ele)
  • hașurea
(să)
  • hașureze
  • hașurau
  • hașura
  • hașuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hașurat

  • 1. Acoperit cu hașuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Dincoace – degetul lui Prund s-a oprit sub un pătrat roșu, hașurat – ai centrul de mașini. GALAN, B. I 41.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi hașura
    surse: DEX '98 DEX '09

hașura

  • 1. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Aveau harta ariei de lucru a stațiunii, cu comunele ce le deserveau și locurile de muncă ale tractoarelor, puternic hașurate cu roșu. MIHALE, O. 132.
      surse: DLRLC

etimologie: