2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HAȘURÁ, hașurez, vb. I. Tranz. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. – Din fr. hachurer.

HAȘURÁ, hașurez, vb. I. Tranz. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. – Din fr. hachurer.

hașura vt [At: DA ms / Pzi: ~rez / E: fr hachurer] A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc.

HAȘURÁ, hașurez, vb. I. Tranz. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un plan, dintr-un desen sau dintr-o hartă. Aveau harta ariei de lucru a stațiunii, cu comunele ce le deserveau și locurile de muncă ale tractoarelor, puternic hașurate cu roșu. MIHALE, O. 132.

HAȘURÁ vb. I. tr. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. [< fr. hachurer].

HAȘURÁ vb. tr. a acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă. (< fr. hachurer)

A HAȘURÁ ~éz tranz. (desene tehnice, planuri, părți etc.) A acoperi cu hașuri. /Din hașură

HAȘÚRĂ, hașuri, s. f. Fiecare dintre liniile (negre), paralele sau întretăiate, egale ca grosime și trasate la distanțe egale pe o porțiune de desen sau de gravură, pentru a marca semitonurile sau umbrele pe o hartă sau pe un desen tehnic, pentru a da anumite indicații etc. – Din fr. hachure.

HAȘÚRĂ, hașuri, s. f. Fiecare dintre liniile (negre), paralele sau întretăiate, egale ca grosime și trasate la distanțe egale pe o porțiune de desen sau de gravură, pentru a marca semitonurile sau umbrele pe o hartă sau pe un desen tehnic, pentru a da anumite indicații etc. – Din fr. hachure.

hașu sf [At: CADE / Pl: ~ri / E: fr hachure] 1-2 Fiecare dintre liniile (negre) paralele sau întretăiate, egale ca grosime și trasate la distanțe egale pe o porțiune de desen pentru a marca semitonurile pe o hartă sau umbrele pe un desen tehnic. 3 Fiecare dintre liniile (negre), paralele sau întretăiate, egale ca grosime și trasate la distanțe egale pe o porțiune de desen, pentru a da anumite indicații.

HAȘÚRI s. f. pl. Grup de linii paralele sau întretăiate, la fel de groase și trasate la distanțe egale, care se folosesc convențional în desene, cu care se umbresc părți dintr-un desen sau dintr-o hartă etc.

HAȘÚRI s.f.pl. Grup de linii negre paralele, egale ca grosime și trasate la distanțe egale, reprezentând convențional relieful pe hărți sau secțiuni într-un desen tehnic etc. [Sg. hașură. / < fr. hachures].

HAȘÚRĂ s. f. fiecare dintre liniile paralele, egale ca grosime, ce reprezintă relieful pe hărți sau secțiuni într-un desen tehnic. (< fr. hachure)

HAȘÚRĂ ~i f. mai ales la pl. Fiecare dintre liniile paralele trase la distanțe egale pe o porțiune de desen, pe o hartă sau pe o gravură pentru a indica ceva în mod convențional (umbrele, semitonurile sau accidentele de teren, secțiuni pe desenele tehnice etc.). /<fr. hachure

*hașúră f., pl. ĭ (fr. hachure, d. hacher, a toca, a tăĭa ca tăĭețiĭ). Liniĭ multe și dese cu care în desemn se figurează umbrele și în topografie reliefu. V. topografie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hașurá (a ~) vb., ind. prez. 3 hașureáză

hașurá vb., ind. prez. 1 sg. hașuréz, 3 sg. și pl. hașureáză

hașúră s. f., g.-d. art. hașúrii; pl. hașúri

hașúră s. f., g.-d. art. hașúrii; pl. hașúri


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HAȘÚRI (<fr.) s. f. pl. Linii paralele sau întretăiate cu ajutorul cărora se obțin semitonurile sau umbrele într-o gravură, într-un desen, sau se evidențiază secțiunile într-un desen tehnic. ♦ Sistem de linii folosite pentru reprezentarea reliefului pe hartă. Pantele mari de relief sunt redate prin h. rare și mai lungi. Regulile și metodele de realizare a hărților în h. au fost stabilite (1799) de germanul Johann Georg Lehmann.

Intrare: hașura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hașura
  • hașurare
  • hașurat
  • hașuratu‑
  • hașurând
  • hașurându‑
singular plural
  • hașurea
  • hașurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hașurez
(să)
  • hașurez
  • hașuram
  • hașurai
  • hașurasem
a II-a (tu)
  • hașurezi
(să)
  • hașurezi
  • hașurai
  • hașurași
  • hașuraseși
a III-a (el, ea)
  • hașurea
(să)
  • hașureze
  • hașura
  • hașură
  • hașurase
plural I (noi)
  • hașurăm
(să)
  • hașurăm
  • hașuram
  • hașurarăm
  • hașuraserăm
  • hașurasem
a II-a (voi)
  • hașurați
(să)
  • hașurați
  • hașurați
  • hașurarăți
  • hașuraserăți
  • hașuraseți
a III-a (ei, ele)
  • hașurea
(să)
  • hașureze
  • hașurau
  • hașura
  • hașuraseră
Intrare: hașură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hașu
  • hașura
plural
  • hașuri
  • hașurile
genitiv-dativ singular
  • hașuri
  • hașurii
plural
  • hașuri
  • hașurilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hașura

  • 1. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Aveau harta ariei de lucru a stațiunii, cu comunele ce le deserveau și locurile de muncă ale tractoarelor, puternic hașurate cu roșu. MIHALE, O. 132.
      surse: DLRLC

etimologie:

hașură

  • 1. Fiecare dintre liniile (negre), paralele sau întretăiate, egale ca grosime și trasate la distanțe egale pe o porțiune de desen sau de gravură, pentru a marca semitonurile sau umbrele pe o hartă sau pe un desen tehnic, pentru a da anumite indicații etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: