7 definiții pentru hăulitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂULITÚRĂ, hăulituri, s. f. (Pop.) Chiuitură. [Pr.: hă-u-] – Hăuli + suf. -tură.

hăulitu sf [At: DA ms / P: hă-u~ / Pl: ~ri / E: hăuli + -tură] 1 Chiuire. 2-4 Hăulire (2-4).

HĂULITÚRĂ, hăulituri, s. f. Chiuitură. [Pr.: hă-u-] – Hăuli + suf. -tură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hăulitúră (pop.) (hă-u-) s. f., g.-d. art. hăulitúrii; pl. hăulitúri

hăulitúră s. f. (sil. hă-u-), g.-d. art. hăulitúrii; pl. hăulitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HĂULITU s. chiot, chiu, chiuit, chiuitură, hăulire, hăulit, strigăt, țipăt, (pop.) iuit, (reg.) hihăit, hihot. (A tras o ~.)

Intrare: hăulitură
hăulitură substantiv feminin
  • silabație: hă-u- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hăulitu
  • hăulitura
plural
  • hăulituri
  • hăuliturile
genitiv-dativ singular
  • hăulituri
  • hăuliturii
plural
  • hăulituri
  • hăuliturilor
vocativ singular
plural

hăulitură

etimologie:

  • Hăuli + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09