10 definiții pentru hărtăni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂRTĂNÍ, hărtănesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) face bucăți; a (se) ferfeniți, a (se) sfâșia, a (se) zdrențui. – Din hartan.

hărtăni [At: ZILOT, CRON. 357 / Pzi: ~nesc / E: hartan] 1-2 vtr A (se) face bucăți. 3 vt A sfâșia. 4 vt A zdrențui. 5 vi (Iuz) A adresa cuiva vorbe răutăcioase.

HĂRTĂNÍ, hărtănesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face bucăți; a (se) ferfeniți, a (se) sfâșia, a (se) zdrențui. – Din hartan.

HĂRTĂNÍ, hărtănesc, vb. IV. Tranz. A face bucăți, a rupe, a sfîșia, a zdrențui, a face harcea-parcea. De mic copil, hagiul fusese cuminte și așezat. Nu i s-auzea gurița, nici pașii. Nu rupea pantofii. Nu-și hărtănea rochița. DELAVRANCEA, H. TUD. 17. Cu ochii pîrliți, fără să vază, fără să-și dea seama de ce face, strigă ca și cum l-ar fi hărtănit o fiară sălbatecă, id. S. 207. ◊ Fig. Margareta citi din nou aceste pagini care-i curmau viața. Ca niște tăiușuri fierbinți îi treceau prin inimă și i-o hărtăneau. VLAHUȚĂ, O. A. I 128. ◊ Refl. Hainele de pe dînsa se hărtăniseră, se muceziseră și se putreziseră. ISPIRESCU, L. 144.

hărtănì v. a rupe în bucăți mari, a sfâșia: hărtăni pieile de bivol ISP. hainele de pe dânsa se hărtăniseră ISP.

hărtănésc v. tr. (d. hartan). Est. Sfîșiĭ, bucățesc: trup hărtănit, haĭne hărtănite. – În vest artănesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hărtăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hărtănésc, imperf. 3 sg. hărtăneá; conj. prez. 3 să hărtăneáscă

hărtăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hărtănésc, imperf. 3 sg. hărtăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. hărtăneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HĂRTĂNI vb. a (se) ferfeniți, a (se) rupe, a (se) sfîșia, a (se) zdrențui, (fam.) a (se) vărzui. (Nu mai ~ caietul!)

Intrare: hărtăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hărtăni
  • hărtănire
  • hărtănit
  • hărtănitu‑
  • hărtănind
  • hărtănindu‑
singular plural
  • hărtănește
  • hărtăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hărtănesc
(să)
  • hărtănesc
  • hărtăneam
  • hărtănii
  • hărtănisem
a II-a (tu)
  • hărtănești
(să)
  • hărtănești
  • hărtăneai
  • hărtăniși
  • hărtăniseși
a III-a (el, ea)
  • hărtănește
(să)
  • hărtănească
  • hărtănea
  • hărtăni
  • hărtănise
plural I (noi)
  • hărtănim
(să)
  • hărtănim
  • hărtăneam
  • hărtănirăm
  • hărtăniserăm
  • hărtănisem
a II-a (voi)
  • hărtăniți
(să)
  • hărtăniți
  • hărtăneați
  • hărtănirăți
  • hărtăniserăți
  • hărtăniseți
a III-a (ei, ele)
  • hărtănesc
(să)
  • hărtănească
  • hărtăneau
  • hărtăni
  • hărtăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hărtăni

  • 1. popular A (se) face bucăți; a (se) ferfeniți, a (se) sfâșia, a (se) zdrențui.
    exemple
    • De mic copil, hagiul fusese cuminte și așezat. Nu i s-auzea gurița, nici pașii. Nu rupea pantofii. Nu-și hărtănea rochița. DELAVRANCEA, H. TUD. 17.
      surse: DLRLC
    • Cu ochii pîrliți, fără să vază, fără să-și dea seama de ce face, strigă ca și cum l-ar fi hărtănit o fiară sălbatecă, DELAVRANCEA, S. 207.
      surse: DLRLC
    • Hainele de pe dînsa se hărtăniseră, se muceziseră și se putreziseră. ISPIRESCU, L. 144.
      surse: DLRLC
    • figurat Margareta citi din nou aceste pagini care-i curmau viața. Ca niște tăiușuri fierbinți îi treceau prin inimă și i-o hărtăneau. VLAHUȚĂ, O. A. I 128.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • hartan
    surse: DEX '09 DEX '98