2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂRĂCÍ vb. IV v. arăci.

hărăci vt(a) vz arăci

HĂRĂCÍ vb. IV V. arăci.

ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița-de-vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăci, hărăgi vb. IV] – Din arac.

HĂRĂGÍ vb. IV v. arăci.

arăcí vt [At: LB / V: (înv) hăr-, hărăgi / Pzi: ~cesc / E: arac1] (În legătură cu plante agățătoare) A susține cu pari.

ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăcí, hărăgí vb. IV] – Din arac.

ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăcí, hărăgí vb. IV] – Din arac.

HĂRĂGÍ vb. IV V. arăci.

ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la vița de vie sau la plantele agățătoare) A pune pe araci, a sprijini cu araci. – Variante: hărăcí (TEODORESCU, P.P. 315), hărăgí (ALECSANDRI, P. P. 359) vb. IV.

A ARĂCÍ ~ésc tranz. (plante agățătoare, mai ales vița de vie) A pune pe araci. /Din arac

A HĂRĂGÍ ~ésc tranz. (plante agățătoare, mai ales vița de vie) v. A ARĂCI.

arăcésc v. tr. V. hărăcesc.

hărăcésc și hărăgésc și (Munt.) arăcésc v. tr. (d. arac, harag). Sprijin pe haragĭ: tămîĭoasă arăcită (ChN. I, 16).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arăcésc, imperf. 3 sg. arăceá; conj. prez. 3 să arăceáscă

arăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arăcésc, 3 sg. arăcéște, imperf. 3 sg. arăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. arăceáscă


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

arăci, arăcesc, v. r. (glum.) a se căsători

Intrare: hărăci
hărăci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: arăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arăci
  • arăcire
  • arăcit
  • arăcitu‑
  • arăcind
  • arăcindu‑
singular plural
  • arăcește
  • arăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arăcesc
(să)
  • arăcesc
  • arăceam
  • arăcii
  • arăcisem
a II-a (tu)
  • arăcești
(să)
  • arăcești
  • arăceai
  • arăciși
  • arăciseși
a III-a (el, ea)
  • arăcește
(să)
  • arăcească
  • arăcea
  • arăci
  • arăcise
plural I (noi)
  • arăcim
(să)
  • arăcim
  • arăceam
  • arăcirăm
  • arăciserăm
  • arăcisem
a II-a (voi)
  • arăciți
(să)
  • arăciți
  • arăceați
  • arăcirăți
  • arăciserăți
  • arăciseți
a III-a (ei, ele)
  • arăcesc
(să)
  • arăcească
  • arăceau
  • arăci
  • arăciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hărăci
  • hărăcire
  • hărăcit
  • hărăcitu‑
  • hărăcind
  • hărăcindu‑
singular plural
  • hărăcește
  • hărăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hărăcesc
(să)
  • hărăcesc
  • hărăceam
  • hărăcii
  • hărăcisem
a II-a (tu)
  • hărăcești
(să)
  • hărăcești
  • hărăceai
  • hărăciși
  • hărăciseși
a III-a (el, ea)
  • hărăcește
(să)
  • hărăcească
  • hărăcea
  • hărăci
  • hărăcise
plural I (noi)
  • hărăcim
(să)
  • hărăcim
  • hărăceam
  • hărăcirăm
  • hărăciserăm
  • hărăcisem
a II-a (voi)
  • hărăciți
(să)
  • hărăciți
  • hărăceați
  • hărăcirăți
  • hărăciserăți
  • hărăciseți
a III-a (ei, ele)
  • hărăcesc
(să)
  • hărăcească
  • hărăceau
  • hărăci
  • hărăciseră
verb (VT407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hărăgi
  • hărăgire
  • hărăgit
  • hărăgitu‑
  • hărăgind
  • hărăgindu‑
singular plural
  • hărăgește
  • hărăgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hărăgesc
(să)
  • hărăgesc
  • hărăgeam
  • hărăgii
  • hărăgisem
a II-a (tu)
  • hărăgești
(să)
  • hărăgești
  • hărăgeai
  • hărăgiși
  • hărăgiseși
a III-a (el, ea)
  • hărăgește
(să)
  • hărăgească
  • hărăgea
  • hărăgi
  • hărăgise
plural I (noi)
  • hărăgim
(să)
  • hărăgim
  • hărăgeam
  • hărăgirăm
  • hărăgiserăm
  • hărăgisem
a II-a (voi)
  • hărăgiți
(să)
  • hărăgiți
  • hărăgeați
  • hărăgirăți
  • hărăgiserăți
  • hărăgiseți
a III-a (ei, ele)
  • hărăgesc
(să)
  • hărăgească
  • hărăgeau
  • hărăgi
  • hărăgiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arăci hărăci hărăgi

  • 1. A pune pe araci vița-de-vie sau alte plante agățătoare.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • arac
    surse: DEX '09 DEX '98