5 definiții pentru hărăț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hărăț2 sm vz hărău

hărăț1 sm [At: DOSOFTEI, V. S. 151 / V: ghărăție, ghâr~, ~riț / Pl: ~răți / E: pbl pvb hărăți] (Înv) 1-2 (Mil) Luptător din categoria celor însărcinați să deschidă îupta cu dușmanii sau să-i oprească prin mici încăierări. 3 (Îf ghărăție) Viteaz.

HĂRĂȚ s. m. (Mold.) Luptător destinat deschiderii bătăliei sau hărțuielilor. A: Ca un ghîrăț gata de războiu. DOSOFTEI, VS. Ieșea hărăți din oastea moschicească și de la noi. NECULCE; cf. L SEC. XVII,.9r; M. COSTIN; N. COSTIN. // B: Urît lucru iaste ... și plin de nevoie...să slăbească hărățul. L ante 1693, 28v. Variante: hăriț (M. COSTIN). Etimologie: hărăți. Vezi _și hărăți, hărăție.

hărắț m. (d. hărățesc). Vechĭ. Hărțuitor. Fig. Viteaz.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hărắț, hărắți, s.m. (înv.) luptător din ceata celor însărcinați de a deschide lupta cu dușmanii sau de a opri dușmanul prin mici încăierări.

Intrare: hărăț
hărăț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.