HĂMURĂRIE, (1) hămurării, s. f. (Rar) 1. Locul unde se fac sau unde se vând hamuri. 2. Meseria celui care face hamuri. – Ham² + suf. -ărie.

hămurărie sf [At: I. IONESCU, D. 193 / P: ~ri-e / Pl: ~ii / E: hămurar + -ie] 1-2 Loc unde se fac sau se vând hamuri. 3-4 Meserie a hămurarului (1, 3). 5 Totalitate a hamurilor de la șa.

HĂMURĂRIE sf. ⚚ Locul unde se fac sau se vînd hamuri; col. cantitate de hamuri: apoi hămurării, olării, sticlării, locante la fie-care pas (GN.).

HĂMURĂRIE, hămurării, s. f. (Rar) 1. Locul unde se fac sau unde se vând hamuri. 2. Meseria celui care face hamuri. – Hamur[i] (pl. lui ham²) + suf. -ărie.

HĂMURĂRIE, hămurării, s. f. (Rar) 1. Locul unde se fac sau se vînd hamuri. 2. Meseria celui care face hamuri. Are ateliere pentru toate meșteșugurile necesare agriculturii, precum: rotărie, fierărie, căruțărie, hămurărie. I. IONESCU, D. 192.

HĂMURĂRIE ~i f. înv. 1) Meseria celui care face hamuri. 2) Atelier pentru confecționarea hamurilor. 3) Prăvălie de hamuri. /hamuri + suf. ~ărie

hămurăríe f. Nord. Atelier de hamurĭ, șelărie, curelărie.

hămurărie (rar) s. f., art. hămurăria, g.-d. art. hămurăriei; (locuri) pl. hămurării, art. hămurăriile (desp. -ri-i-)

hămurărie (rar) s. f., art. hămurăria, g.-d. art. hămurăriei; (locuri) pl. hămurării, art. hămurăriile

hămurărie s. f., art. hămurăria, g.-d. art. hămurăriei; (locuri) pl. hămurării, art. hămurăriile