7 definiții pentru hămăitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HĂMĂITURĂ, hămăituri, s. f. Lătrat, hămăială, hămăit. [Pr.: -mă-i-] – Hămăi + suf. -tură.
HĂMĂITURĂ, hămăituri, s. f. Lătrat, hămăială, hămăit. [Pr.: -mă-i-] – Hămăi + suf. -tură.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HĂMĂITURĂ, hămăituri, s. f. Hămăit. Acum hămăiturile încetaseră. CAMILAR, TEM. 221. Se auzeau departe, în Vatră, în satul de lîngă tîrg, mugetele vitelor și hămăiturile cînilor. SADOVEANU, O. IV 7. – Pronunțat: -mă-i-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hămăitură (desp. -mă-i-) s. f., g.-d. art. hămăiturii; pl. hămăituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hămăitură (-mă-i-) s. f., g.-d. art. hămăiturii; pl. hămăituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hămăitură s. f., g.-d. art. hămăiturii; pl. hămăituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HĂMĂITURĂ s. v. lătrat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HĂMĂITURĂ s. hămăială, hămăire, hămăit, lătrare, lătrat, lătrătură, (Mold.) zăpăit, zăpăitură. (~ de cîini.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hămăitură, hămăiturisubstantiv feminin
- 1. Hămăială, hămăire, hămăit, lătrare, lătrat, lătrătură, zăpăit, zăpăitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Acum hămăiturile încetaseră. CAMILAR, TEM. 221. DLRLC
- Se auzeau departe, în Vatră, în satul de lîngă tîrg, mugetele vitelor și hămăiturile cînilor. SADOVEANU, O. IV 7. DLRLC
-
etimologie:
- Hămăi + sufix -tură. DEX '98 DEX '09