8 definiții pentru hămăială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂMĂIÁLĂ, hămăieli, s. f. Faptul de a hămăi; lătrat (al mai multor câini deodată), hămăit, hămăitură. [Pr.: -mă-ia-] – Hămăi + suf. -eală.

hămăia sf [At: VLAHUȚĂ, CL. 57 / Pl: ~ieli / E: hămăi + -eală] 1 Hămăire (1). 2 Lătrare. 3 Lătrat concomitent, gălăgios, al mai multor câini.

HĂMĂIÁLĂ, hămăieli, s. f. Faptul de a hămăi; lătrat (al mai multor câini deodată), hămăit, hămăitură. – Hămăi + suf. -eală.

HĂMĂIÁLĂ, hămăieli, s. f. Faptul de a hămăi, lătrat (al mai multor cîini deodată). O tuli pe cărare la deal, într-o hămăială de cîini asurzitoare. VLAHUȚĂ, la TDRG. – Pronunțat: -ia-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hămăiálă s. f., g.-d. art. hămăiélii; pl. hămăiéli

hămăiálă s. f., g.-d. art. hămăiélii; pl. hămăiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HĂMĂIÁLĂ s. v. lătrat.

HĂMĂIA s. hămăire, hămăit, hămăitură, lătrare, lătrat, lătrătură, (Mold.) zăpăit, zăpăitură. (~ de cîini.)

Intrare: hămăială
hămăială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hămăia
  • hămăiala
plural
  • hămăieli
  • hămăielile
genitiv-dativ singular
  • hămăieli
  • hămăielii
plural
  • hămăieli
  • hămăielilor
vocativ singular
plural

hămăială

etimologie:

  • Hămăi + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09