15 definiții pentru hălălaie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂLĂLÁIE, hălălăi, s. f. (Pop.) Hărmălaie. [Var.: halaláie s. f.] – Din hălălăi.

hălălaie sf [At: ISPIRESCU, L. 375 / V: halal~ / Pl: ~lăi / E: hălălăi] 1 Zgomot. 2 Vorbărie. 3 Ceartă zgomotoasă. 4 Petrecere zgomotoasă.

HĂLĂLÁIE s. f. (Pop.) Hărmălaie. [Var.: halaláie s. f.] – Din hălălăi.

HĂLĂLÁIE s. f. Zgomot, gălăgie, larmă, hărmălaie, zarvă, tărăboi. Unde îmi începură o ceartă și o hălălaie între dînșii. ISPIRESCU, L. 375. – Variantă: halaláie (CARAGIALE, O. VII 439) s. f.

hălălaie f. larmă mare: începură o ceartă și o hălălaie ISP. [Onomatopee: halala!].

hălăláĭe f. (imit.). Huĭet infernal, tămbălăŭ, hălămujdie, hărmalaĭe. – Și hala-.

HALALÁIE s. f. v. hălălaie.

alaláie[1] sf vz halalaie[2]

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall
  2. Care trimite la hălălaie. — gall

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hălălaie (pop.) s. f., art. hălălaia, g.-d. art. hălălăii; pl. hălălăi

!hălălaie (pop.) s. f., art. hălălaia, g.-d. art. hălălăii; pl. hălălăi

hălăláie s. f. (sil. -la-ie), art. hălăláia

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HĂLĂLÁIE s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

hălălaie s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT.

Intrare: hălălaie
hălălaie substantiv feminin
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hălălaie
  • hălălaia
plural
  • hălălăi
  • hălălăile
genitiv-dativ singular
  • hălălăi
  • hălălăii
plural
  • hălălăi
  • hălălăilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F133)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halalaie
  • halalaia
plural
  • hălălăi
  • hălălăile
genitiv-dativ singular
  • hălălăi
  • hălălăii
plural
  • hălălăi
  • hălălăilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F133)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alalaie
  • alalaia
plural
  • ălălăi
  • ălălăile
genitiv-dativ singular
  • ălălăi
  • ălălăii
plural
  • ălălăi
  • ălălăilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hălălaie, hălălăisubstantiv feminin

etimologie:
  • hălălăi DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.