2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hălăi vi [At: BOCEANU, GL. / Pzi: ~esc / E: fo cf hălălăi, hălăcăi] 1 A face mare gălăgie. 2 A se certa cu scandal.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hălăí, hắlăí, vb. IV (reg.) 1. a răcni, a face gură, a se sfădi. 2. a dojeni (pe cineva).

Intrare: hălăire
hălăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hălăire
  • hălăirea
plural
  • hălăiri
  • hălăirile
genitiv-dativ singular
  • hălăiri
  • hălăirii
plural
  • hălăiri
  • hălăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: hălăi
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hălăi
  • hălăire
  • hălăit
  • hălăitu‑
  • hălăind
  • hălăindu‑
singular plural
  • hălăie
  • hălăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hălăi
(să)
  • hălăi
  • hălăiam
  • hălăii
  • hălăisem
a II-a (tu)
  • hălăi
(să)
  • hălăi
  • hălăiai
  • hălăiși
  • hălăiseși
a III-a (el, ea)
  • hălăie
(să)
  • hălăie
  • hălăia
  • hălăi
  • hălăise
plural I (noi)
  • hălăim
(să)
  • hălăim
  • hălăiam
  • hălăirăm
  • hălăiserăm
  • hălăisem
a II-a (voi)
  • hălăiți
(să)
  • hălăiți
  • hălăiați
  • hălăirăți
  • hălăiserăți
  • hălăiseți
a III-a (ei, ele)
  • hălăie
(să)
  • hălăie
  • hălăiau
  • hălăi
  • hălăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)