O definiție pentru hălăire
Arhaisme și regionalisme
hălăi, hălăi, vb. IV (reg.) 1. a răcni, a face gură, a se sfădi. 2. a dojeni (pe cineva).
Intrare: hălăire
hălăire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||