3 definiții pentru hălăi
Explicative DEX
hălăi vi [At: BOCEANU, GL. / Pzi: ~esc / E: fo cf hălălăi, hălăcăi] 1 A face mare gălăgie. 2 A se certa cu scandal.
❍HĂLĂI (-ăesc, -ăiu) vb. tr. Olten. 1 A face gură, a trăncăni: ce tot hălăi aici de pomană? (pșc.) ¶ 2 A certa, a lua la ceartă [comp. HĂLĂLĂI].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de alexandru.pd
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
hălăi, hălăi, vb. IV (reg.) 1. a răcni, a face gură, a se sfădi. 2. a dojeni (pe cineva).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: hălăi
| verb (VT343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)