opțiuni

2 intrări

11 definiții

din care

Explicative DEX

hăcăi vt [At: ALECSANDRI, T. 346 / Pzi: p 3 ~ește / E: fo] (Reg) A măcăi.

hâcâire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: hâcăi] (Reg) 1 Răsuflare grea. 2 Icnet.

măcai v vz măcăi

măcăcăi v vz măcăi

măcăi vi [At: COSTINESCU / V: (pop) macai, (reg) mac~, ~cai, măcăcăi, mâcai, mâc~, mâcâi / Pzi: 3 măcăie, ~ește / E: mac1 + -ăi] 1 (D. rațe, imp d. gâște) A scoate strigătul caracteristic speciei. Si: (reg) a măcăli, a măcăni (1). 2 (Fig; d. armele de foc) A produce un zgomot scurt și sacadat Si: a pocni. 3 (Fig; prt; d. oameni) A trăncăni. 4 (Reg; d. broaște) A orăcăi.

mâcăi v vz măcăi

HĂCĂI (-ăește) vb. intr. 🐦 A măcăi (vorb. de rațe)

hăcăĭésc, V. măcăĭesc.

măcăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. mac-mac). Strig ca rața. – Și hăcăĭesc în nord; în vest măcăn, a -í: rața măcăne (Ĭov. 207).

Sinonime

HĂCĂI vb. v. măcăi.

hăcăi vb. v. MĂCĂI.

Intrare: hăcăire
hăcăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hăcăire
  • hăcăirea
plural
  • hăcăiri
  • hăcăirile
genitiv-dativ singular
  • hăcăiri
  • hăcăirii
plural
  • hăcăiri
  • hăcăirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: hăcăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hăcăi
  • hăcăire
  • hăcăit
  • hăcăitu‑
  • hăcăind
  • hăcăindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • hăcăie
 (să)
  • hăcăie
  • hăcăia
  • hăcăi
  • hăcăise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • hăcăie
 (să)
  • hăcăie
  • hăcăiau
  • hăcăiră
  • hăcăiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)