9 definiții pentru hăcăi
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
hăcăi vt [At: ALECSANDRI, T. 346 / Pzi: p 3 ~ește / E: fo] (Reg) A măcăi.
măcai v vz măcăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
măcăcăi v vz măcăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
măcăi vi [At: COSTINESCU / V: (pop) macai, (reg) mac~, ~cai, măcăcăi, mâcai, mâc~, mâcâi / Pzi: 3 măcăie, ~ește / E: mac1 + -ăi] 1 (D. rațe, imp d. gâște) A scoate strigătul caracteristic speciei. Si: (reg) a măcăli, a măcăni (1). 2 (Fig; d. armele de foc) A produce un zgomot scurt și sacadat Si: a pocni. 3 (Fig; prt; d. oameni) A trăncăni. 4 (Reg; d. broaște) A orăcăi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mâcăi v vz măcăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hăcăĭésc, V. măcăĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
măcăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. mac-mac). Strig ca rața. – Și hăcăĭesc în nord; în vest măcăn, a -í: rața măcăne (Ĭov. 207).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HĂCĂI vb. v. măcăi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hăcăi vb. v. MĂCĂI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||