2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÂRJÂITÚRĂ s. f. v. hârșâitură.

hârjâitu sf vz hârșâitură

HÂRJÂITÚRĂ s. f. V. hârșâitură.

HÂRȘÂITÚRĂ, hârșâituri, s. f. 1. Tăietură însoțită de un zgomot caracteristic. 2. Hârșâit. [Pr.: -șâ-i-.Var.: hârșcâitúră, hârjâitúră s. f.] – Hârșâi + suf. -tură.

HÂRȘÂITÚRĂ, hârșâituri, s. f. 1. Tăietură însoțită de un zgomot caracteristic. 2. Hârșâit. [Pr.: -șâ-i-.Var.: hârșcâitúră, hârjâitúră s. f.] – Hârșâi + suf. -tură.

HÂRȘCÂITÚRĂ s. f. v. hârșâitură.

hârșâitu sf [At: DELAVRANCEA, S. 91 / V: ~rjâ~, ~șcâ~, ~șii~ / Pl: ~ri / E: hârșâi + -tură] 1 Hârșâire (1). 2 Scrijelire. 3-4 Hârșâire (3-4). 5 Istovire. 6 Stâlcire. 7 Tăietură însoțită de zgomot caracteristic. 8 Scârțâit1.

HÂRȘCÂITÚRĂ s. f. V. hârșâitură.

HÎRJIITÚRĂ s. f. v. hîrșîitură.

HÎRȘÎITÚRĂ, hîrșîituri, s. f. 1. Tăietură (însoțită de un zgomot caracteristic). (Atestat în forma hîrjiitură) Dintr-o hîrjiitură [ferăstrăul] ți-ar fi curmat mijlocul. DELAVRANCEA, S. 91. 2. Tîrșîitură, hîrșcîitură. -Variantă: hîrjiitúră s. f.

HÂRJIITÚRĂ s. f. v. hârșâitură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hârșâitúră (-șâ-i-) s. f., g.-d. art. hârșâitúrii; pl. hârșâitúri

hârșâitúră s. f. (sil. -șâ-i-), g.-d. art. hârșâitúrii; pl. hârșâitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HÂRȘÂITÚRĂ s. v. hârșâit.

HÎRȘÎITU s. hîrșîială, hîrșîire, hîrșîit, (prin Munt.) scîrjîială, scîrjîit, scîrjîitură. (~ pietrișului aleii sub picioare.)

Intrare: hârjâitură
hârjâitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârjâitură
  • hârjâitura
plural
  • hârjâituri
  • hârjâiturile
genitiv-dativ singular
  • hârjâituri
  • hârjâiturii
plural
  • hârjâituri
  • hârjâiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: hârșâitură
hârșâitură substantiv feminin
  • silabație: hâr-șâ-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârșâitu
  • hârșâitura
plural
  • hârșâituri
  • hârșâiturile
genitiv-dativ singular
  • hârșâituri
  • hârșâiturii
plural
  • hârșâituri
  • hârșâiturilor
vocativ singular
plural
hârjiitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârjiitu
  • hârjiitura
plural
  • hârjiituri
  • hârjiiturile
genitiv-dativ singular
  • hârjiituri
  • hârjiiturii
plural
  • hârjiituri
  • hârjiiturilor
vocativ singular
plural
hârșcâitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârșcâitu
  • hârșcâitura
plural
  • hârșcâituri
  • hârșcâiturile
genitiv-dativ singular
  • hârșcâituri
  • hârșcâiturii
plural
  • hârșcâituri
  • hârșcâiturilor
vocativ singular
plural
hârjâitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârjâitu
  • hârjâitura
plural
  • hârjâituri
  • hârjâiturile
genitiv-dativ singular
  • hârjâituri
  • hârjâiturii
plural
  • hârjâituri
  • hârjâiturilor
vocativ singular
plural

hârșâitură hârjiitură hârșcâitură hârjâitură

etimologie:

  • Hârșâi + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09