8 definiții pentru hârâitor hârăitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit2. 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.

HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit2. 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.

hârâitor, ~oare [At: CARAGIALE, O. VII, 300 / V: ~răi~, hurui~ / Pl: ~i, ~oare / E: hârâi + -tor] 1-6 a Care hârâie (1-5, 7). 7 sf Jucărie cu care se produce un zgomot dogit, prin rotirea unui dispozitiv.

hârăitor, ~oare a, sf vz hârâitor

HÎRÎITÓR, -OÁRE, hîrîitori, -oare, adj. (Rar) Care hîrîie, hîrîit2. Glas hîrîitor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hârâitór (-râ-i-) adj. m., pl. hârâitóri; f. sg. și pl. hârâitoáre

hârâitór adj. m. (sil. -râ-i-), pl. hârâitóri; f. sg. și pl. hârâitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HÂRÂITÓR adj. hârâit, răgușit, (reg.) siteav, (fig.) dogit, hodorogit, spart. (Cu glas ~.)

HÎRÎITOR adj. hîrîit, răgușit, (reg.) siteav, (fig.) dogit, hodorogit, spart. (Cu glas ~.)

Intrare: hârâitor
hârâitor adjectiv
  • silabație: hâ-râ-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârâitor
  • hârâitorul
  • hârâitoru‑
  • hârâitoare
  • hârâitoarea
plural
  • hârâitori
  • hârâitorii
  • hârâitoare
  • hârâitoarele
genitiv-dativ singular
  • hârâitor
  • hârâitorului
  • hârâitoare
  • hârâitoarei
plural
  • hârâitori
  • hârâitorilor
  • hârâitoare
  • hârâitoarelor
vocativ singular
plural
hârăitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârăitor
  • hârăitorul
  • hârăitoru‑
  • hârăitoare
  • hârăitoarea
plural
  • hârăitori
  • hârăitorii
  • hârăitoare
  • hârăitoarele
genitiv-dativ singular
  • hârăitor
  • hârăitorului
  • hârăitoare
  • hârăitoarei
plural
  • hârăitori
  • hârăitorilor
  • hârăitoare
  • hârăitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hârâitor hârăitor

etimologie:

  • Hârâi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09