2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hârâitoare f. jucărie ce hârăe: fluierașe și hârâitori CAR.

HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit2. 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.

HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit2. 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.

hârăitor, ~oare a, sf vz hârâitor

hârâitor, ~oare [At: CARAGIALE, O. VII, 300 / V: ~răi~, hurui~ / Pl: ~i, ~oare / E: hârâi + -tor] 1-6 a Care hârâie (1-5, 7). 7 sf Jucărie cu care se produce un zgomot dogit, prin rotirea unui dispozitiv.

HÎRÎITOÁRE, hîrîitori, s. f. Jucărie de copil cu care se produce un zgomot hîrîitor. Ai să auzi... țivloaiele și hîrîitorile copiilor și guițături de purcei. CARAGIALE, O. VII 300.

HÎRÎITÓR, -OÁRE, hîrîitori, -oare, adj. (Rar) Care hîrîie, hîrîit2. Glas hîrîitor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hârâitoáre (-râ-i-) s. f., g.-d. art. hârâitórii; pl. hârâitóri

hârâitoáre s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. hârâitórii; pl. hârâitóri

hârâitór (-râ-i-) adj. m., pl. hârâitóri; f. sg. și pl. hârâitoáre

hârâitór adj. m. (sil. -râ-i-), pl. hârâitóri; f. sg. și pl. hârâitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HÂRÂITOÁRE s. scârțâitoare. (~ pentru speriat păsările.)

HÂRÂITÓR adj. hârâit, răgușit, (reg.) siteav, (fig.) dogit, hodorogit, spart. (Cu glas ~.)

HÎRÎITOARE s. scîrțîitoare. (~ pentru speriat păsările.)

HÎRÎITOR adj. hîrîit, răgușit, (reg.) siteav, (fig.) dogit, hodorogit, spart. (Cu glas ~.)

Intrare: hârâitoare
hârâitoare substantiv feminin
  • silabație: hâ-râ-i- info
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârâitoare
  • hârâitoarea
plural
  • hârâitori
  • hârâitorile
genitiv-dativ singular
  • hârâitori
  • hârâitorii
plural
  • hârâitori
  • hârâitorilor
vocativ singular
plural
Intrare: hârâitor
hârâitor adjectiv
  • silabație: hâ-râ-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârâitor
  • hârâitorul
  • hârâitoru‑
  • hârâitoare
  • hârâitoarea
plural
  • hârâitori
  • hârâitorii
  • hârâitoare
  • hârâitoarele
genitiv-dativ singular
  • hârâitor
  • hârâitorului
  • hârâitoare
  • hârâitoarei
plural
  • hârâitori
  • hârâitorilor
  • hârâitoare
  • hârâitoarelor
vocativ singular
plural
hârăitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârăitor
  • hârăitorul
  • hârăitoru‑
  • hârăitoare
  • hârăitoarea
plural
  • hârăitori
  • hârăitorii
  • hârăitoare
  • hârăitoarele
genitiv-dativ singular
  • hârăitor
  • hârăitorului
  • hârăitoare
  • hârăitoarei
plural
  • hârăitori
  • hârăitorilor
  • hârăitoare
  • hârăitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hârâitoare

  • 1. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Ai să auzi... țivloaiele și hîrîitorile copiilor și guițături de purcei. CARAGIALE, O. VII 300.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Hârâi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09

hârâitor hârăitor

etimologie:

  • Hârâi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09