opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Explicative DEX

hârâitoare f. jucărie ce hârăe: fluierașe și hârâitori CAR.

HÂRÂITOR, -OARE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit2. 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.

HÂRÂITOR, -OARE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit2. 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.

hârăitor, ~oare a, sf vz hârâitor

hârâitor, ~oare [At: CARAGIALE, O. VII, 300 / V: ~răi~, hurui~ / Pl: ~i, ~oare / E: hârâi + -tor] 1-6 a Care hârâie (1-5, 7). 7 sf Jucărie cu care se produce un zgomot dogit, prin rotirea unui dispozitiv.

HÎRÎITOARE, hîrîitori, s. f. Jucărie de copil cu care se produce un zgomot hîrîitor. Ai să auzi... țivloaiele și hîrîitorile copiilor și guițături de purcei. CARAGIALE, O. VII 300.

HÎRÎITOR, -OARE, hîrîitori, -oare, adj. (Rar) Care hîrîie, hîrîit2. Glas hîrîitor.

Ortografice DOOM

hârâitoare (desp. -râ-i-) s. f., g.-d. art. hârâitorii; pl. hârâitori

hârâitoare (-râ-i-) s. f., g.-d. art. hârâitorii; pl. hârâitori

hârâitoare s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. hârâitorii; pl. hârâitori

hârâitor (desp. -râ-i-) adj. m., pl. hârâitori; f. sg. și pl. hârâitoare

hârâitor (-râ-i-) adj. m., pl. hârâitori; f. sg. și pl. hârâitoare

hârâitor adj. m. (sil. -râ-i-), pl. hârâitori; f. sg. și pl. hârâitoare

Sinonime

HÂRÂITOARE s. scârțâitoare. (~ pentru speriat păsările.)

HÂRÂITOR adj. hârâit, răgușit, (reg.) siteav, (fig.) dogit, hodorogit, spart. (Cu glas ~.)

HÎRÎITOARE s. scîrțîitoare. (~ pentru speriat păsările.)

HÎRÎITOR adj. hîrîit, răgușit, (reg.) siteav, (fig.) dogit, hodorogit, spart. (Cu glas ~.)

Intrare: hârâitoare
hârâitoare substantiv feminin
  • silabație: hâ-râ-i- info
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârâitoare
  • hârâitoarea
plural
  • hârâitori
  • hârâitorile
genitiv-dativ singular
  • hârâitori
  • hârâitorii
plural
  • hârâitori
  • hârâitorilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: hârâitor
hârâitor adjectiv
  • silabație: hâ-râ-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârâitor
  • hârâitorul
  • hârâitoru‑
  • hârâitoare
  • hârâitoarea
plural
  • hârâitori
  • hârâitorii
  • hârâitoare
  • hârâitoarele
genitiv-dativ singular
  • hârâitor
  • hârâitorului
  • hârâitoare
  • hârâitoarei
plural
  • hârâitori
  • hârâitorilor
  • hârâitoare
  • hârâitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
hârăitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârăitor
  • hârăitorul
  • hârăitoru‑
  • hârăitoare
  • hârăitoarea
plural
  • hârăitori
  • hârăitorii
  • hârăitoare
  • hârăitoarele
genitiv-dativ singular
  • hârăitor
  • hârăitorului
  • hârăitoare
  • hârăitoarei
plural
  • hârăitori
  • hârăitorilor
  • hârăitoare
  • hârăitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hârâitoare, hârâitorisubstantiv feminin

  • 1. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ai să auzi... țivloaiele și hîrîitorile copiilor și guițături de purcei. CARAGIALE, O. VII 300. DLRLC
etimologie:
  • Hârâi + -tor. DEX '98 DEX '09

hârâitor, hârâitoareadjectiv

  • 1. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hârâit
    • format_quote Glas hârâitor. DLRLC
etimologie:
  • Hârâi + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.