GĂZDUI, găzduiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la persoane) A primi în gazdă, a adăposti (pe timp limitat); a da ospitalitate. Cela ce găzdui pe Ercule îl ospătă și-l omeni ca pe nu știu cine. ISPIRESCU, U. 38. Portarul îl primi și îl găzdui pînă a doua zi. NEGRUZZI, S. I 219. 2. Intranz. A trage, a rămîne în gazdă; a locui provizoriu (undeva); a mînea (la cineva). Noaptea, găzduim la malul bălților, în căsuța pescarilor cu care sîntem prietini și tovarăși. SADOVEANU, O. A. II 148. În coasta casei, unde găzduiesc de cîtva timp, se arată, în azurul dimineții, un vîrf întunecos de piramidă. GALACTION, O. I 345. Dau numaidecît la casele lui Ion Matei, unde găzduiește tot timpul Moș Gheorghe cu alde fiică-sa. SP. POPESCU, M. G. 47. ◊ Refl. (Rar) Haideți împreună Veseli să pornim Și-ntr-o casă bună Să ne găzduim. ALECSANDRI, T. 120.