găvan smn [At: CUV. D. BĂTR. I, 272 V: că~, (reg) gav~ / Pl: ~e, ~uri, (rar) ~i sm / E: cf bg ваган, ngr βαγανι, srb vagan] (Pop) 1 Scobitură pe care o prezintă un obiect. 2 Parte scobită a lingurii. 3 Palmă a mâinii făcută căuș. 4 Parte scobită a pipei, în care se introduce tutunul. 5 Orbită a ochiului. 6 Adâncitură a mesei dulgherului, în care se țin uneltele. 7 Obiect sau parte a unui obiect care prezintă o scobitură. 8 Structură concavă (mare). 9 Blid mare (de lemn). 10-11 Conținut al unui găvan (8-9). 12 (Îe) Anu' și ~u' Se spune despre femeile care nasc în fiecare an. 13 (Pop; fig; îe) A (i) se umple ~ul A nu mai rezista. 14 (Pop; îe) A dat Nan de ~ A pățit-o. 15 (Îae) S-a săturat. 16 Vas în care se toarnă porția câtorva soldați Cf gamelă. 17 Conținut al găvanului (16). 18 Lingură. 19 Polonic. 20-21 Conținut al găvanului (18-19). 22 Parte superioară a furcii de tors. 23 (La piuă) Albie în care se pun dimiile sau abaua. 24 (Reg) Parte a morii nedefinită mai îndeaproape. 25 (Top) Locuri joase cu văi întunecoase, în păduri. 26 (Reg) Teasc la cumpănă.