GĂUNOS, -OASĂ, găunoși, -oase, adj. (Despre copaci) Scorburos; (despre nuci) fără miez, sec; (despre măsele) găurit. Un stejar găunos răsună ca un hîrb. GÎRLEANU, L. 14. Un stejeariu foarte înalt și găunos. ȚICHINDEAL, F. 128. ♦ (Substantivat, rar) Dinte sau măsea găurită. Înverzi de minie. – Cum să fac? scrîșni el, arătîndu-și găunoșii. SADOVEANU, M. C. 132. – Pronunțat: gă-u-.