gătejel [At: MARIAN, O. I, 304 / V: ~tăj~, ~jăl / Pl: ~e sn, ~ei sm / E: gătej + -el] 1-2 smn (Pop) Gătej (1) (mic) Si: gătejișor. 3 sm (Olt; fig; irn) Băiat sau bărbat pipernicit (care face pe sfătosul). 4 sm (Orn; pop) Pitulice (1). 5 (Orn; pop) Păntăruș. 6 sn (Pop; lpl) Mâncare ciobănească făcută (la foc de vreascuri) din urdă dulce și zer Cf jintuit. 7 sn (Mol; lpl) Mâncare din brânză, apă, ceapă și mălai.