Definiția cu ID-ul 586862:
Explicative DEX
gălătúc m. (bg. gŭltŭk, înghițitură, d. glŭtka, gîtlej; rus. glotók. V. gît). Est. Boț de mîncare cît poțĭ înghiți odată (bol alimentar). Fig. Iron. Pumn tras cuĭva la ceafă în cît să înghită orĭ să icnească. – În nord gălătúș (ca țumburuc, -uș).