găletar [At: I. CR. III, 253 / V: ~ețar sn / Pl: ~e și ~i sm / E: găleată + -ar] 1 sn (Mol) Ciubăr eliptic, cu fundul mai mic decât gura, în care se spală rufele Cf hârlău. 2 sm (Pop) Persoană care face găleți. 3 sm (Pop) Cel care duce zidarilor varul cu găleata. 4 (Psr; reg) Cel care mulge oile (în găleată).