GĂITĂNAT, -Ă, găitănați, -te, adj. (Despre veșminte, p. ext. despre oameni) Împodobit cu găitane. Șalvari roșii și creți, găitănați și strînși pe fluierul piciorului. DELAVRANCEA, S. 205. Trubaci găitănați, cu cornul de vînătoare încolăcit subt umere. ODOBESCU, S. III 144. ◊ Fig. Vreji de flori găitănate, Chiar de fluturi legănate! DELAVRANCEA, S. 99. – Pronunțat: gă-i-.- Variantă: găetănat, -ă (CAMIL PETRESCU, O. I 58) adj.