găitan sn [At: DIONISIE, C. 224 / P: gă-i~^[1] / V: găet~, ~iet~ / Pl: ~e / E: tc gajtan] 1 Fir de lână, mătase, metal (aur, argint) răsucit în formă de sfoară groasă și folosit ca ornament la îmbrăcăminte Cf șiret, ceapraz, galon. 2 (Înv) Împletitură făcută din găitane (1), care înlocuia platoșa în oastea Moldovei din Evul Mediu. (D. acțiuni, activități; înv; îe) A merge ~ A decurge bine, fără nici o poticneală Si: a merge strună, a merge ață. corectat(ă)