GÎNDĂCEL, gîndăcei, s. m. Diminutiv al lui gîndac. Sitarul dup-o ușă Se certa c-o găinușă Pentru-un gîndăcel. COȘBUC, P. II 37. Vin țînțarii lăutarii, gîndăceii, cărăbușii. EMINESCU, O. I 87. În cîmpul veșted iată un fir de iarbă verde, Pe care-ncet se urcă un galbin gîndăcel Și sub a lui povară îl pleacă-ncetinel. ALECSANDRI, P. A. 118.