2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GUSTÁRE, gustări, s. f. 1. Faptul de a gusta. 2. (Concr.) Mâncare (rece, luată în fugă, în cantitate mică, între mesele obișnuite). – V. gusta.

GUSTÁRE, gustări, s. f. 1. Faptul de a gusta. 2. (Concr.) Mâncare (rece, luată în fugă, în cantitate mică, între mesele obișnuite). – V. gusta.

gustare sf [At: PSALT. 1224 / Pl: ~tări / E: gusta] 1 Încercare a gustului unei mâncări. 2 Mâncare (rece) luată în cantități mici, între mesele obișnuite. 3 (Reg) Mâncare principală din timpul zilei. 4 (Înv) Gust. 5 Hrană.

GUSTÁRE, (2) gustări, s. f. Faptul de a gusta. 1. Aprecierea gustului (unei băuturi sau unei mîncări). Crișmăreasa... mă strigă: Vin’ băiete! Și să gust vinul îmi dete... Băui vinul de gustare. ALECSANDRI, P. P. 265. 2. Mîncare (de obicei rece, luată în fugă, în cantitate mică). Rămînea totdeauna un codru de pîine și mai rămînea vreo bucată de brînză și vreo roșie. Astea erau gustarea ta pe la orele patru. PAS, Z. I 38. Să nu te duci acușica. Mai stai nițel, să-ți dea Stanca o gustare. SADOVEANU, M. C. 32. Pune-ți... icrișoare moi cît se poate de multe și altceva de gustare în buzunările dulamei. CREANGĂ, A. 121. ◊ Gustare de dimineață = prima masă din zi, masa de dimineață. 3. (Regional) Timpul cînd se ia masa. Mîni, pe la gustare, Mă scot turcii la pierzare. ȘEZ. I 109.

GUSTÁRE ~ări f. 1) v. A GUSTA. 2) Fel de mâncare, de obicei rece, servită în cantități mici și la repezeală. /v. a gusta

gustare f. 1. acțiunea de a gusta; 2. dejun.

gustáre f. Acțiunea de a gusta. Prînz mic: a servi călătorilor o gustare.

GUSTÁ, gust, vb. I. I. Tranz. și intranz. 1. A lua puțin dintr-o mâncare sau dintr-o băutură spre a le afla gustul. 2. A mânca sau a bea în cantități mici, spre a-și potoli (pentru puțin timp) foamea, setea sau pofta; p. gener. a mânca. II. Tranz. Fig. 1. A avea parte, a se bucura de ceva. 2. A prețui, a-i plăcea cuiva ceva. – Lat. gustare.

GUSTÁ, gust, vb. I. I. Tranz. și intranz. 1. A lua puțin dintr-o mâncare sau dintr-o băutură spre a le afla gustul. 2. A mânca sau a bea în cantități mici, spre a-și potoli (pentru puțin timp) foamea, setea sau pofta; p. gener. a mânca. II. Tranz. Fig. 1. A avea parte, a se bucura de ceva. 2. A prețui, a-i plăcea cuiva ceva. – Lat. gustare.

gusta [At: COD. VOR. 50/9 / Pzi: gust, (înv) gustez / E: ml gusto, -are] 1 vt(a) A lua puțin dintr-o mâncare sau băutură spre a-i încerca gustul. 2 vt A mânca ceva în cantități mici spre a-și înșela foamea. 3 vt A bea ceva în cantități mici spre a-și înșela setea. 4-5 vti A mânca. 6 vi (Reg) A prânzi. 7-8 vti A se bucura de ceva. 9 vt A aprecia.

GUSTÁ, gust, vb. I. Tranz. I. 1. A lua cîte puțin dintr-o mîncare sau băutură, spre a-i afla gustul. Și după ce gustă apa, plescăiește din limbă. SADOVEANU, O. VI 232. Cucoane Grigori, am să-ți dau să guști dulceți de-a Marghioliței. ALECSANDRI, T. I 45. Murăș, Murăș, apă lină, Cine te bea să-nstrăină; Eu numai că te-am gustat, Foarte m-am înstrăinat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 201. ◊ Absol. N-ai gustat măcar... Și ce carne fragedă! CAMIL PETRESCU, T. II 72. Gustă de sare, dar cu toate că a pus destulă, era ca și cînd n-ar fi pus; mai puse deci și gustă iar. RETEGANUL, P. IV 36. 2. A mînca sau a bea în cantități mici, spre a-și potoli foamea sau setea momentană sau pentru a-și face o poftă; a îmbuca. După ce mai gustă o dată din vin, își șterse mustățile cu șervetul și băgă mîna în buzunarul hainei. C. PETRESCU, A. 373. Iar vitele-au murit, căci nu aflau Nici rouă-n cîmp, nici fir de ierbi să guste. COȘBUC, P. II 281. Am văzut roade foarte frumoase în pomul din fundul grădinii, dar n-am putut gusta niciodată din ele. ISPIRESCU, L. 81. Toți gustă din merinde, deșartă largi pahare În sunetul metalic de vesele fanfare. ALECSANDRI, P. A. 140. 3. A sta la masă, a mînca și a bea. Îți dau și ceva să guști, dacă poftești. SADOVEANU, O. I 312. Haid’ să gustăm ceva de cină. RETEGANUL, P. II 50. Toderică îi pofti întîi să guste ceva. NEGRUZZI, S. I 85. ◊ Absol. Să guști cu noi astă-sară, cumătră Paraschivă, zicea Zoița. BUJOR, S. 61. II. Fig. 1. A avea parte, a se bucura de ceva. Parcurile sînt pline de oameni care au venit să guste, la umbră, răcoarea plăcută a verii. STANCU, U.R.S.S. 125. Le trebuia doar un drum cît de încurcat... ca să poată gusta un ceas de somn. GALACTION, O. I 285. Oare ce desfătare vînătorească mai deplină... poate fi pe lume decît aceea care o gustă cineva... prin pustiile Bărăganului. ODOBESCU, S. III 15. Începuse a gusta dulcețile unei căsătorii potrivite. NEGRUZZI, S. I 41. 2. A prețui (ceva), a-i plăcea (cuiva ceva). Scriitorul însă pe care îl gustă mai mult este institutorul Creangă! IBRĂILEANU, A. 64. Una din pricinile pentru care literatura rusă e așa de gustată azi în Europa e tocmai baza ei atît de largă de altruism. IONESCU-RION, C. 106. Mi-am spus părerea... asupra unor opere pe care nu le știam gusta. CARAGIALE, O. III 252. Nu poți aștepta... să poată înțelege și gusta idiomele limbii noastre. GHICA, S. 170.

A GUSTÁ gust tranz. 1) (mai ales alimente, băuturi) A lua în cantitate mică pentru a afla gustul. 2) A mânca sau a bea puțin (pentru a-și potoli foamea, setea etc.). 3) fig. A percepe căpătând satisfacție. ~ farmecul vieții rurale. /<lat. gustare

gustà v. 1. a discerne cu ajutorul gustului; a gusta bucatele; 2. fig. a simți: a gusta plăcerea; 3. a aproba: a gusta un proiect; 4. a mânca sau a bea în mică cantitate: gustă, te rog. [Lat. GUSTARE].

2) gust, a v. tr. (lat. gûstare, maĭ probabil de cît gŭstare, it. gustare, fr. goûter, sp. gustar, pg. gostar. V. de- și pre-gust). Apreciez alimentele pin gust. Fig. Simt, pricep: a gusta muzica. Gustăresc, mănînc puțin. A gusta din ceva, a încerca, a ști cum e: a gusta din vĭața de marinar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gustáre s. f., g.-d. art. gustắrii; (mâncăruri) pl. gustắri

gustáre s. f., g.-d. art. gustării; (mâncăruri) pl. gustări

gustá (a ~) vb., ind. prez. 3 gústă

gustá vb., ind. prez. 1 sg. gust, 3 sg. și pl. gústă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GUSTARE s. aperitiv, (înv.) zacuscă. (A luat numai o ~.)

arată toate definițiile

Intrare: gustare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gustare
  • gustarea
plural
  • gustări
  • gustările
genitiv-dativ singular
  • gustări
  • gustării
plural
  • gustări
  • gustărilor
vocativ singular
plural
Intrare: gusta
verb (VT8)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gusta
  • gustare
  • gustat
  • gustatu‑
  • gustând
  • gustându‑
singular plural
  • gustă
  • gustați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gust
(să)
  • gust
  • gustam
  • gustai
  • gustasem
a II-a (tu)
  • guști
(să)
  • guști
  • gustai
  • gustași
  • gustaseși
a III-a (el, ea)
  • gustă
(să)
  • guste
  • gusta
  • gustă
  • gustase
plural I (noi)
  • gustăm
(să)
  • gustăm
  • gustam
  • gustarăm
  • gustaserăm
  • gustasem
a II-a (voi)
  • gustați
(să)
  • gustați
  • gustați
  • gustarăți
  • gustaserăți
  • gustaseți
a III-a (ei, ele)
  • gustă
(să)
  • guste
  • gustau
  • gusta
  • gustaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gustare

  • 1. (numai) singular Faptul de a gusta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Aprecierea gustului (unei băuturi sau unei mâncări).
      exemple
      • Crișmăreasa... mă strigă: Vin’ băiete! Și să gust vinul îmi dete... Băui vinul de gustare. ALECSANDRI, P. P. 265.
        surse: DLRLC
  • 2. concretizat Mâncare (rece, luată în fugă, în cantitate mică, între mesele obișnuite).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aperitiv mâncare zacuscă diminutive: gustărică attach_file 3 exemple
    exemple
    • Rămînea totdeauna un codru de pîine și mai rămînea vreo bucată de brînză și vreo roșie. Astea erau gustarea ta pe la orele patru. PAS, Z. I 38.
      surse: DLRLC
    • Să nu te duci acușica. Mai stai nițel, să-ți dea Stanca o gustare. SADOVEANU, M. C. 32.
      surse: DLRLC
    • Pune-ți... icrișoare moi cît se poate de multe și altceva de gustare în buzunările dulamei. CREANGĂ, A. 121.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Gustare de dimineață = prima masă din zi, masa de dimineață.
      surse: DLRLC
  • 3. regional Timpul când se ia masa.
    exemple
    • Mîni, pe la gustare, Mă scot turcii la pierzare. ȘEZ. I 109.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi gusta
    surse: DEX '98 DEX '09

gusta

  • 1. intranzitiv A lua puțin dintr-o mâncare sau dintr-o băutură spre a le afla gustul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
    exemple
    • Și după ce gustă apa, plescăiește din limbă. SADOVEANU, O. VI 232.
      surse: DLRLC
    • Cucoane Grigori, am să-ți dau să guști dulceți de-a Marghioliței. ALECSANDRI, T. I 45.
      surse: DLRLC
    • Murăș, Murăș, apă lină, Cine te bea să-nstrăină; Eu numai că te-am gustat, Foarte m-am înstrăinat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 201.
      surse: DLRLC
    • absolut N-ai gustat măcar... Și ce carne fragedă! CAMIL PETRESCU, T. II 72.
      surse: DLRLC
    • absolut Gustă de sare, dar cu toate că a pus destulă, era ca și cînd n-ar fi pus; mai puse deci și gustă iar. RETEGANUL, P. IV 36.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv A mânca sau a bea în cantități mici, spre a-și potoli (pentru puțin timp) foamea, setea sau pofta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îmbuca attach_file 4 exemple
    exemple
    • După ce mai gustă o dată din vin, își șterse mustățile cu șervetul și băgă mîna în buzunarul hainei. C. PETRESCU, A. 373.
      surse: DLRLC
    • Iar vitele-au murit, căci nu aflau Nici rouă-n cîmp, nici fir de ierbi să guste. COȘBUC, P. II 281.
      surse: DLRLC
    • Am văzut roade foarte frumoase în pomul din fundul grădinii, dar n-am putut gusta niciodată din ele. ISPIRESCU, L. 81.
      surse: DLRLC
    • Toți gustă din merinde, deșartă largi pahare În sunetul metalic de vesele fanfare. ALECSANDRI, P. A. 140.
      surse: DLRLC
    • 2.1. prin generalizare A sta la masă.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: bea mânca attach_file 4 exemple
      exemple
      • Îți dau și ceva să guști, dacă poftești. SADOVEANU, O. I 312.
        surse: DLRLC
      • Haid’ să gustăm ceva de cină. RETEGANUL, P. II 50.
        surse: DLRLC
      • Toderică îi pofti întîi să guste ceva. NEGRUZZI, S. I 85.
        surse: DLRLC
      • absolut Să guști cu noi astă-sară, cumătră Paraschivă, zicea Zoița. BUJOR, S. 61.
        surse: DLRLC
  • 3. figurat A avea parte, a se bucura de ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Parcurile sînt pline de oameni care au venit să guste, la umbră, răcoarea plăcută a verii. STANCU, U.R.S.S. 125.
      surse: DLRLC
    • Le trebuia doar un drum cît de încurcat... ca să poată gusta un ceas de somn. GALACTION, O. I 285.
      surse: DLRLC
    • Oare ce desfătare vînătorească mai deplină... poate fi pe lume decît aceea care o gustă cineva... prin pustiile Bărăganului. ODOBESCU, S. III 15.
      surse: DLRLC
    • Începuse a gusta dulcețile unei căsătorii potrivite. NEGRUZZI, S. I 41.
      surse: DLRLC
  • 4. figurat A-i plăcea cuiva ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: prețui attach_file 4 exemple
    exemple
    • Scriitorul însă pe care îl gustă mai mult este institutorul Creangă! IBRĂILEANU, A. 64.
      surse: DLRLC
    • Una din pricinile pentru care literatura rusă e așa de gustată azi în Europa e tocmai baza ei atît de largă de altruism. IONESCU-RION, C. 106.
      surse: DLRLC
    • Mi-am spus părerea... asupra unor opere pe care nu le știam gusta. CARAGIALE, O. III 252.
      surse: DLRLC
    • Nu poți aștepta... să poată înțelege și gusta idiomele limbii noastre. GHICA, S. 170.
      surse: DLRLC

etimologie: