6 definiții pentru gustător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GUSTĂTÓR, -OÁRE, gustători, -oare, s. m. și f. Persoană care gustă ceva. – Gusta + suf. -ător.

gustător smi [At: H X, 548 / E: gustat + -(ă)tor] 1 (Pop) Luna august Si: gustar (1). 2 (Îrg) Luna septembrie Si: gustar (2).

GUSTĂTÓR, -OÁRE, gustători, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care gustă ceva. – Gusta + suf. -ător.

GUSTĂTÓR, -OÁRE, gustători, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care gustă ceva. La două-trei mese mai stăruiau gustători îndărătnici de vin. VORNIC, P. 153.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gustătór s. m., pl. gustătóri

gustătór s. m., pl. gustătóri

Intrare: gustător
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gustător
  • gustătorul
  • gustătoru‑
plural
  • gustători
  • gustătorii
genitiv-dativ singular
  • gustător
  • gustătorului
plural
  • gustători
  • gustătorilor
vocativ singular
  • gustătorule
plural
  • gustătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gustător, -oare gustătoare

  • 1. Persoană care gustă ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • La două-trei mese mai stăruiau gustători îndărătnici de vin. VORNIC, P. 153.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Gusta + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09