3 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gustărit sn [At: PANN, P. V. II 7/30 / Pl: ~uri / E: gustări] (Reg) Gustare (1).

gustări vti [At: PAMFILE, J. II 394 / V: ~ra / Pzi: ~resc / E: gusta + -ări] (Reg) 1-2 A lua rapid o gustare mică. 3-4 A mânca sau a bea puțin pentru a simți gustul.

gustărésc v. tr. (d. gustare). Mănînc puțin din toate: n’a mîncat, ci numaĭ a gustărit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gustărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gustărésc, 3 sg. gustăréște; conj. prez. 3 sg. și pl. gustăreáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: gustărit
gustărit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gustări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gustări
  • gustărire
  • gustărit
  • gustăritu‑
  • gustărind
  • gustărindu‑
singular plural
  • gustărește
  • gustăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gustăresc
(să)
  • gustăresc
  • gustăream
  • gustării
  • gustărisem
a II-a (tu)
  • gustărești
(să)
  • gustărești
  • gustăreai
  • gustăriși
  • gustăriseși
a III-a (el, ea)
  • gustărește
(să)
  • gustărească
  • gustărea
  • gustări
  • gustărise
plural I (noi)
  • gustărim
(să)
  • gustărim
  • gustăream
  • gustărirăm
  • gustăriserăm
  • gustărisem
a II-a (voi)
  • gustăriți
(să)
  • gustăriți
  • gustăreați
  • gustărirăți
  • gustăriserăți
  • gustăriseți
a III-a (ei, ele)
  • gustăresc
(să)
  • gustărească
  • gustăreau
  • gustări
  • gustăriseră
gustăra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gustărire
gustărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gustărire
  • gustărirea
plural
  • gustăriri
  • gustăririle
genitiv-dativ singular
  • gustăriri
  • gustăririi
plural
  • gustăriri
  • gustăririlor
vocativ singular
plural
gustărit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gustărit
  • gustăritul
  • gustăritu‑
  • gustări
  • gustărita
plural
  • gustăriți
  • gustăriții
  • gustărite
  • gustăritele
genitiv-dativ singular
  • gustărit
  • gustăritului
  • gustărite
  • gustăritei
plural
  • gustăriți
  • gustăriților
  • gustărite
  • gustăritelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)