7 definiții pentru gustărică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GUSTĂRÍCĂ s. f. Diminutiv al lui gustare (2). – Gustare + suf. -ică.

gustări sf [At: SBIERA, F. S. 195 / Pl: ~ici / E: gustare + -ică] 1-2 Gustare (2).

GUSTĂRÍCĂ s. f. (Fam.) Diminutiv al lui gustare (2). – Gustare + suf. -ică.

GUSTĂRÍCĂ s. f. Diminutiv al lui gustare (2). Se opriră, se așezară pe iarbă și făcură o gustărică din merindele ce mai aveau. ISPIRESCU, L. 220.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gustărícă s. f., g.-d. art. gustărícii

gustărícă s. f., g.-d. art. gustărícii

gustărícă s. f., pl. gustărele

Intrare: gustărică
gustărică1 (pl. -ici) substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin (F46)
Plural cf. DMLR.
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gustări
  • gustărica
plural
  • gustărici
  • gustăricile
genitiv-dativ singular
  • gustărici
  • gustăricii
plural
  • gustărici
  • gustăricilor
vocativ singular
plural
gustărică2 (pl. -ele) substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gustări
  • gustărica
plural
  • gustărele
  • gustărelele
genitiv-dativ singular
  • gustărele
  • gustărelei
plural
  • gustărele
  • gustărelelor
vocativ singular
plural

gustărică

  • 1. Diminutiv al lui gustare (2.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Se opriră, se așezară pe iarbă și făcură o gustărică din merindele ce mai aveau. ISPIRESCU, L. 220.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Gustare + sufix -ică.
    surse: DEX '98 DEX '09