2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gustări vti [At: PAMFILE, J. II 394 / V: ~ra / Pzi: ~resc / E: gusta + -ări] (Reg) 1-2 A lua rapid o gustare mică. 3-4 A mânca sau a bea puțin pentru a simți gustul.

GUSTÁRE, gustări, s. f. 1. Faptul de a gusta. 2. (Concr.) Mâncare (rece, luată în fugă, în cantitate mică, între mesele obișnuite). – V. gusta.

GUSTÁRE, gustări, s. f. 1. Faptul de a gusta. 2. (Concr.) Mâncare (rece, luată în fugă, în cantitate mică, între mesele obișnuite). – V. gusta.

gustare sf [At: PSALT. 1224 / Pl: ~tări / E: gusta] 1 Încercare a gustului unei mâncări. 2 Mâncare (rece) luată în cantități mici, între mesele obișnuite. 3 (Reg) Mâncare principală din timpul zilei. 4 (Înv) Gust. 5 Hrană.

GUSTÁRE, (2) gustări, s. f. Faptul de a gusta. 1. Aprecierea gustului (unei băuturi sau unei mîncări). Crișmăreasa... mă strigă: Vin’ băiete! Și să gust vinul îmi dete... Băui vinul de gustare. ALECSANDRI, P. P. 265. 2. Mîncare (de obicei rece, luată în fugă, în cantitate mică). Rămînea totdeauna un codru de pîine și mai rămînea vreo bucată de brînză și vreo roșie. Astea erau gustarea ta pe la orele patru. PAS, Z. I 38. Să nu te duci acușica. Mai stai nițel, să-ți dea Stanca o gustare. SADOVEANU, M. C. 32. Pune-ți... icrișoare moi cît se poate de multe și altceva de gustare în buzunările dulamei. CREANGĂ, A. 121. ◊ Gustare de dimineață = prima masă din zi, masa de dimineață. 3. (Regional) Timpul cînd se ia masa. Mîni, pe la gustare, Mă scot turcii la pierzare. ȘEZ. I 109.

GUSTÁRE ~ări f. 1) v. A GUSTA. 2) Fel de mâncare, de obicei rece, servită în cantități mici și la repezeală. /v. a gusta

gustare f. 1. acțiunea de a gusta; 2. dejun.

gustáre f. Acțiunea de a gusta. Prînz mic: a servi călătorilor o gustare.

gustărésc v. tr. (d. gustare). Mănînc puțin din toate: n’a mîncat, ci numaĭ a gustărit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gustărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gustărésc, 3 sg. gustăréște; conj. prez. 3 sg. și pl. gustăreáscă

gustáre s. f., g.-d. art. gustắrii; (mâncăruri) pl. gustắri

gustáre s. f., g.-d. art. gustării; (mâncăruri) pl. gustări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GUSTARE s. aperitiv, (înv.) zacuscă. (A luat numai o ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gustáre, gustări, s.f. – Mâncare rece între mese. În Maramureș: prânz, dejun: „Haida la noi pe gustare” (Memoria, 2001: 63). „Maramureșenii la dejun îi zic prânz, gustare, iar mâncarea de după-amiază, între orele 16.00-17.00 e ojină” (Bârlea, 1924). – Din gusta (DEX, MDA).

arată toate definițiile

Intrare: gustări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gustări
  • gustărire
  • gustărit
  • gustăritu‑
  • gustărind
  • gustărindu‑
singular plural
  • gustărește
  • gustăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gustăresc
(să)
  • gustăresc
  • gustăream
  • gustării
  • gustărisem
a II-a (tu)
  • gustărești
(să)
  • gustărești
  • gustăreai
  • gustăriși
  • gustăriseși
a III-a (el, ea)
  • gustărește
(să)
  • gustărească
  • gustărea
  • gustări
  • gustărise
plural I (noi)
  • gustărim
(să)
  • gustărim
  • gustăream
  • gustărirăm
  • gustăriserăm
  • gustărisem
a II-a (voi)
  • gustăriți
(să)
  • gustăriți
  • gustăreați
  • gustărirăți
  • gustăriserăți
  • gustăriseți
a III-a (ei, ele)
  • gustăresc
(să)
  • gustărească
  • gustăreau
  • gustări
  • gustăriseră
gustăra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gustare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gustare
  • gustarea
plural
  • gustări
  • gustările
genitiv-dativ singular
  • gustări
  • gustării
plural
  • gustări
  • gustărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gustare

  • 1. (numai) singular Faptul de a gusta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Aprecierea gustului (unei băuturi sau unei mâncări).
      exemple
      • Crișmăreasa... mă strigă: Vin’ băiete! Și să gust vinul îmi dete... Băui vinul de gustare. ALECSANDRI, P. P. 265.
        surse: DLRLC
  • 2. concretizat Mâncare (rece, luată în fugă, în cantitate mică, între mesele obișnuite).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aperitiv mâncare zacuscă diminutive: gustărică attach_file 3 exemple
    exemple
    • Rămînea totdeauna un codru de pîine și mai rămînea vreo bucată de brînză și vreo roșie. Astea erau gustarea ta pe la orele patru. PAS, Z. I 38.
      surse: DLRLC
    • Să nu te duci acușica. Mai stai nițel, să-ți dea Stanca o gustare. SADOVEANU, M. C. 32.
      surse: DLRLC
    • Pune-ți... icrișoare moi cît se poate de multe și altceva de gustare în buzunările dulamei. CREANGĂ, A. 121.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Gustare de dimineață = prima masă din zi, masa de dimineață.
      surse: DLRLC
  • 3. regional Timpul când se ia masa.
    exemple
    • Mîni, pe la gustare, Mă scot turcii la pierzare. ȘEZ. I 109.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi gusta
    surse: DEX '98 DEX '09