GURĂ s. 1. (ANAT.) (reg.) mordă, (înv.) rost, (peior.) bot, plisc, rît, (Ban. și Transilv. peior.) flit, (arg.) mestecău. (Își bagă ~ peste tot.) 2. (ANAT.) (înv.) rost, (fam. și peior.) cloanță, fleancă, (Mold. și Bucov. peior.) leoapă, leoarbă, (fam. și fig.) clanță, clobanț, clonț, fofelniță, hanță, meliță, moară, papagal, plisc, pupăză, rîșniță, trombon, țarcă, (arg.) muie, muzicuță. (Nu-i tace ~ toată ziua.) 3. gură-cască = cască-gură, gură-căscată, (pop.) căscăund; gură-căscată = cască-gură, gură-cască, (pop.) căscăund. 4. (ANAT.) bot, (reg.) mordă, (Ban. și Transilv.) flit. (Cîinele apucă hrana cu ~.) 5. (BOT.) gura-lupului (Scutellaria altissima) = (reg.) colțul-lupului. 6. sărut, sărutare, (pop. și fam.) pupătură, țoc, (fam. și în limbajul copiilor) pusi, (fam.) pup. (I-a dat o ~.) 7. dușcă, gît, înghițitură, sorbitură, (Transilv.) scopot. (O ~ de vin.) 8. îmbucătură, înghițitură, mușcătură, (pop.) dumicat, (prin Transilv.) bușcă. (O ~ de mîncare.) 9. cuvînt, glas, grai, voce, (livr.) verb, (pop.) limbă, (reg.) boace, (înv.) rost. (Încă nu i-am auzit ~.) 10. buză, (înv. și reg.) usnă. (~ unui pahar, a unui vas.) 11. (reg.) pieptar. (~ a hamului.)