8 definiții pentru gurnă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÚRNĂ, gurne, s. f. (Mar.) Parte curbă a carenei care leagă fundul cu pereții verticali ai unei nave. – Cf. engl. gurney.

GÚRNĂ, gurne, s. f. (Mar.) Parte curbă a carenei care leagă fundul cu pereții verticali ai unei nave. – Cf. engl. gurney.

gurnă2 sf [At: DEX / Pl: ~ne / E: cf eg gurney] (Mrn) Parte curbă a carenei care leagă fundul cu pereții verticali ai unei nave.

gurnă1 sf [At: BELDIMAN, O. 4/8 / Pl: ~ne / E: ngr γοῦρνα[1]] (Grî) Urnă. corectată

  1. În original, incorect: γοῦρυα LauraGellner

GÚRNĂ s. f. parte curbată a carenei unei nave, care leagă fundul cu pereții verticali. (< engl. gurney)

gúrnă f., pl. e (ngr. gúrna, urnă, cĭucĭur, havuz, d. ven. gorna, canal; alb. gurnă, izvor). Vechĭ. Urnă. – Și gúrnie, urloĭ, sulinar, conductă de apă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gúrnă (parte a unei nave) s. f., g.-d. art. gúrnei; pl. gúrne

gúrnă s. f., g.-d. art. gúrnei; pl. gúrne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gúrnă, gúrne, s.f. (pop.) urnă.

Intrare: gurnă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gurnă
  • gurna
plural
  • gurne
  • gurnele
genitiv-dativ singular
  • gurne
  • gurnei
plural
  • gurne
  • gurnelor
vocativ singular
plural

gurnă

  • 1. marină Parte curbă a carenei care leagă fundul cu pereții verticali ai unei nave.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: