4 intrări

  • gurluire
  • grunguni grongăni grongoi gruguni grungăni grungura grunguri gruni gugăi gugui guguli guguri gungăni gunguni gungura gunguri gurguni gurlui gurui gurgui
  • grungunire grongănire grongoire grugunire grungănire grungurare grungurire grunire gugăire guguire gugulire gugurire gungănire gungunire gungurare gungurire gurguire gurgunire gurluire guruire
  • gurlui (vb.)

52 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GURLUÍRE, gurluiri, s. f. Acțiunea de a gurlui și rezultatul ei. – V. gurlui.

GURLUÍRE, gurluiri, s. f. Acțiunea de a gurlui și rezultatul ei. – V. gurlui.

GURLUÍ, pers. 3 gúrluie, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice speciei. – Formație onomatopeică.

GURLUÍ, pers. 3 gúrluie, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice speciei. – Formație onomatopeică.

grunguni vi [At: H I, 365 / V: (reg) grongăni[1], grongoi, gruguni, ~găni, ~ura, ~uri, gruni, gugăi2, gugui, guguli2, guguri, gungăni2, gunguni2, gungura2, gunguri2, gurgui, gurguni, gurlui, gurui / Pzi: 3 grungune și ~nește / E: fo] (Reg) 1 (D. porumbei) A scoate sunete caracteristice speciei. 2 (D. porci) A grohăi. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

grungunire sf [At: MDA ms / V: (reg) grongănire, grongoire, grug~, ~gănire, ~urare, ~urire, grunire, gugăire, guguire, gugulire, gugurire, gungănire2, gungunire2, gungurare2, gungurire2, gurguire, gurgunire, gurluire, guruire / Pl: ~ri / E: grunguni] 1 (Reg) Sunetul scos de porumbei, porci. 2 Grohăire. corectată

arată toate definițiile

Intrare: gurluire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gurluire
  • gurluirea
plural
  • gurluiri
  • gurluirile
genitiv-dativ singular
  • gurluiri
  • gurluirii
plural
  • gurluiri
  • gurluirilor
vocativ singular
plural
Intrare: grunguni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grunguni
  • grungunire
  • grungunit
  • grungunitu‑
  • grungunind
  • grungunindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • grungunește
(să)
  • grungunească
  • grungunea
  • grunguni
  • grungunise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • grungunesc
(să)
  • grungunească
  • grunguneau
  • grunguni
  • grunguniseră
grongăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grongoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gruguni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grungăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grungura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grunguri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gruni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gruni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gugăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gugui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
guguli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
guguri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gungăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gunguni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gungura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gunguri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gurguni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gurlui
  • gurluire
  • gurluit
  • gurluitu‑
  • gurluind
  • gurluindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • gurluie
(să)
  • gurluie
  • gurluia
  • gurlui
  • gurluise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • gurluie
(să)
  • gurluie
  • gurluiau
  • gurlui
  • gurluiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gurui
  • guruire
  • guruit
  • guruitu‑
  • guruind
  • guruindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • guruie
(să)
  • guruie
  • guruia
  • gurui
  • guruise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • guruie
(să)
  • guruie
  • guruiau
  • gurui
  • guruiseră
gurgui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: grungunire
grungunire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grungunire
  • grungunirea
plural
  • grunguniri
  • grungunirile
genitiv-dativ singular
  • grunguniri
  • grungunirii
plural
  • grunguniri
  • grungunirilor
vocativ singular
plural
grongănire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grongoire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grugunire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grungănire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grungurare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grungurire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grunire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gugăire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
guguire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gugulire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gugulire
  • gugulirea
plural
  • guguliri
  • gugulirile
genitiv-dativ singular
  • guguliri
  • gugulirii
plural
  • guguliri
  • gugulirilor
vocativ singular
plural
gugurire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gungănire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gungunire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gungurare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gungurire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gurguire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gurgunire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gurluire
  • gurluirea
plural
  • gurluiri
  • gurluirile
genitiv-dativ singular
  • gurluiri
  • gurluirii
plural
  • gurluiri
  • gurluirilor
vocativ singular
plural
guruire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guruire
  • guruirea
plural
  • guruiri
  • guruirile
genitiv-dativ singular
  • guruiri
  • guruirii
plural
  • guruiri
  • guruirilor
vocativ singular
plural
Intrare: gurlui (vb.)
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gurlui
  • gurluire
  • gurluit
  • gurluitu‑
  • gurluind
  • gurluindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • gurluie
(să)
  • gurluie
  • gurluia
  • gurlui
  • gurluise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • gurluie
(să)
  • gurluie
  • gurluiau
  • gurlui
  • gurluiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gurluire

  • 1. Acțiunea de a gurlui și rezultatul ei.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi gurlui
    surse: DEX '98 DEX '09

grunguni grongăni grongănire grongoi grongoire gruguni grugunire grungăni grungănire grungura grungurare grunguri grungurire gruni grunire gugăire gugăi guguire gugui guguli gugurire guguri gungănire gungăni gungunire gunguni gungurare gungura gungurire gunguri gurguire gurguni gurgunire gurlui gurluire gurui gurgui

etimologie:

gurlui (vb.)

  • 1. (Despre unele păsări, mai ales despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice speciei.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: grunguni gânguri turui ugui

etimologie: