6 definiții pentru gurar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gurar [At: JIPESCU, O. 106 / Pl: ~i sm, ~e sn / E: gură + -ar] 1 sm (Înv) Lucrător care stătea la intrarea în mină spre a răsuci frânghiile. 2 (Mpp) Aftă (1). 3 sn (Reg) Guritor. 4 sn (Reg) Instrument cu care astupă gura cuptorului.

GURÁR ~e n. reg. Capac cu care se astupă gura unui cuptor. /gură + suf. ~ar

gurar m. lucrător la intrarea ocnei. ║ n. 1. astupătoare la gura cuptorului; 2. partea răsboiului în care se prinde urzeala; 3. abubă în gură: a avea gurar la gingii.

gurár m. Lucrător care lucrează la gura ocneĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gurár, gurári, s.m. n. (reg.) 1. lucrător la intrarea în ocnă. 2. astupătoare la gura cuptorului. 3. partea războiului de țesut în care se prinde urzeala. 4. bubă în gură.

Intrare: gurar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gurar
  • gurarul
  • guraru‑
plural
  • gurari
  • gurarii
genitiv-dativ singular
  • gurar
  • gurarului
plural
  • gurari
  • gurarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)