6 definiții pentru gurar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
gurar [At: JIPESCU, O. 106 / Pl: ~i sm, ~e sn / E: gură + -ar] 1 sm (Înv) Lucrător care stătea la intrarea în mină spre a răsuci frânghiile. 2 (Mpp) Aftă (1). 3 sn (Reg) Guritor. 4 sn (Reg) Instrument cu care astupă gura cuptorului.
GURAR ~e n. reg. Capac cu care se astupă gura unui cuptor. /gură + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gurar m. lucrător la intrarea ocnei. ║ n. 1. astupătoare la gura cuptorului; 2. partea răsboiului în care se prinde urzeala; 3. abubă în gură: a avea gurar la gingii.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gurár m. Lucrător care lucrează la gura ocneĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
gurar s. m., pl. gurari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
gurar, gurari, s.m. n. (reg.) 1. lucrător la intrarea în ocnă. 2. astupătoare la gura cuptorului. 3. partea războiului de țesut în care se prinde urzeala. 4. bubă în gură.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||