3 definiții pentru gunoieră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GUNOIÉR, -Ă, gunoieri, -e, s. m. și f. Persoană din serviciul salubrității publice care ridică periodic gunoiul1 depozitat în curți și pe străzi. [Pr.: -no-ier] – Gunoi1 + suf. -ar.

GUNOIÉR, -Ă, gunoieri, -e, s. m. și f. Persoană din serviciul salubrității publice care ridică periodic gunoiul1 depozitat în curți și pe străzi. [Pr.: -no-ier] – Gunoi1 + suf. -ar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gunoiéră s. f., g.-d. art. gunoiérei; pl. gunoiére

gunoiéră s. f. (sil. -ie-), g.-d. art. gunoiérei; pl. gunoiére

Intrare: gunoieră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gunoie
  • gunoiera
plural
  • gunoiere
  • gunoierele
genitiv-dativ singular
  • gunoiere
  • gunoierei
plural
  • gunoiere
  • gunoierelor
vocativ singular
  • gunoie
  • gunoiero
plural
  • gunoierelor

gunoier, -ă gunoieră

  • 1. Persoană din serviciul salubrității publice care ridică periodic gunoiul (1.) depozitat în curți și pe străzi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Veniră pînă și cerșetorii din pragul bisericilor, gunoierii din tîrgul vitelor. CAMILAR, N. II 84.
      surse: DLRLC
    • Lui Ispas Capră i-a rămas în minte lămurirea gunoierului. STANCU, D. 372.
      surse: DLRLC
    • Se încolonează și gunoierii și se duc la clubul muncitorilor. PAS, Z. IV 151.
      surse: DLRLC

etimologie: