opțiuni
  • info

9 definiții pentru gunoier

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GUNOIER, -Ă, gunoieri, -e, s. m. și f. Persoană din serviciul salubrității publice care ridică periodic gunoiul1 depozitat în curți și pe străzi. [Pr.: -no-ier] – Gunoi1 + suf. -ar.

GUNOIER, -Ă, gunoieri, -e, s. m. și f. Persoană din serviciul salubrității publice care ridică periodic gunoiul1 depozitat în curți și pe străzi. [Pr.: -no-ier] – Gunoi1 + suf. -ar.

gunoier, ~ă [At: STANCU, D. 307 / P: ~no-ier / Pl: ~i, ~e / E: gunoi1+ -er] 1 smf Persoană din serviciul salubrității publice care ridică periodic gunoiul1 (1) depozitat în curți și pe străzi. 2 sn (Reg) Grămadă de gunoi1 (3) scos din grajd.

GUNOIER, gunoieri, s. m. Salariat al unei întreprinderi de salubritate, care ridică gunoiul depozitat în curți și pe străzi. Veniră pînă și cerșetorii din pragul bisericilor, gunoierii din tîrgul vitelor. CAMILAR, N. II 84. Lui Ispas Capră i-a rămas în minte lămurirea gunoierului. STANCU, D. 372. Se încolonează și gunoierii și se duc la clubul muncitorilor. PAS, Z. IV 151.

GUNOIER ~i m. Lucrător care scoate gunoiul depozitat în curți și pe străzi. /gunoi + suf. ~er

gunoier m. cel ce strânge gunoiul din curți sau din strade.

gunoĭér m. Om care strînge gunoĭu din curțĭ și de pe strade.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gunoier s. m., pl. gunoieri

gunoier s. m., pl. gunoieri

gunoier s. m. (sil. -ier), pl. gunoieri

Intrare: gunoier
  • silabație: -ier info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gunoier
  • gunoierul
  • gunoieru‑
plural
  • gunoieri
  • gunoierii
genitiv-dativ singular
  • gunoier
  • gunoierului
plural
  • gunoieri
  • gunoierilor
vocativ singular
  • gunoierule
  • gunoiere
plural
  • gunoierilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gunoier, gunoierisubstantiv masculin
gunoieră, gunoieresubstantiv feminin

  • 1. Persoană din serviciul salubrității publice care ridică periodic gunoiul (1.) depozitat în curți și pe străzi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Veniră pînă și cerșetorii din pragul bisericilor, gunoierii din tîrgul vitelor. CAMILAR, N. II 84. DLRLC
    • format_quote Lui Ispas Capră i-a rămas în minte lămurirea gunoierului. STANCU, D. 372. DLRLC
    • format_quote Se încolonează și gunoierii și se duc la clubul muncitorilor. PAS, Z. IV 151. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.