gunoi¹ sn [At: CANTA, ap. LET. III, 18³/25 / Pl: ~oaie / E: vsl гной] 1 Resturi care se aruncă. 2 Excremente (de vite). 3 Balegă amestecată cu paiele care au servit vitelor drept așternut, întrebuințată ca îngrășământ agricol organic. 4 Fir de pai, scamă, murdărie etc. care se depune pe haine, care cade în lichide, care intră în ochi etc. 5 (Pfm; îe) A nu face ~oaie (multe) la casa cuiva A nu sta multă vreme în casa cuiva. 6 (Pfm; îe) A sta (cuiva) ca un ~ în ochi A supăra pe cineva. 7 (Pfm; îae) A displăcea. 8 (Fig) Om de nimic Si: lepădătură.