2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GUMÁRE, gumări, s. f. Acțiunea de a guma și rezultatul ei; gumaj. – V. guma.

GUMÁRE, gumări, s. f. Acțiunea de a guma și rezultatul ei; gumaj. – V. guma.

gumare sf [At: DEX / Pl: ~mări / E: guma] 1-2 Aplicare a unui strat de gumă (1) sau de cauciuc pe suprafața unui obiect Si: gumaj (1-2), gumat1 (1-2). 3 Aplicare a unui strat de clei pe spatele unei etichete, mărci poștale etc., în vederea lipirii acestora pe ceva Si: gumaj (3), gumat1 (3).

GUMÁRE s.f. Acțiunea de a guma și rezultatul ei; gumaj. [< guma].

GUMÁ, gumez, vb. I. Tranz. A aplica un strat de gumă (1) sau de cauciuc pe suprafața unui obiect. ♦ A aplica un strat de clei, lipici etc. pe dosul unei etichete, unei mărci poștale etc., în vederea lipirii acestora pe ceva. – Din gumă.

GUMÁ, gumez, vb. I. Tranz. A aplica un strat de gumă (1) sau de cauciuc pe suprafața unui obiect. ♦ A aplica un strat de clei, lipici etc. pe dosul unei etichete, unei mărci poștale etc., în vederea lipirii acestora pe ceva. – Din gumă.

guma vt [At: DEX / Pzi: ~mez / E: gumă] 1-2 A aplica un strat de gumă (1) sau de cauciuc pe suprafața unui obiect. 3 A aplica un strat de clei pe spatele unei etichete, unei mărci poștale etc., în vederea lipirii acestora pe ceva.

GUMÁ, gumez, vb. I. Tranz. A aplica un strat de gumă sau de cauciuc pe suprafața unui obiect.

GUMÁ vb. I. tr. 1. A întinde un strat de cauciuc pe un obiect. 2. A aplica un strat de clei pe spatele unei etichete, al unei mărci poștale etc. [Cf. fr. gommer].

GUMÁ vb. tr. 1. a aplica un strat de gumă sau de cauciuc pe suprafața unui obiect. 2. a aplica un strat de clei, de lipici, pe dosul unei etichete, mărci poștale etc. (după fr. gommer)

A GUMÁ ~éz tranz. 1) (obiecte) A acoperi cu un strat subțire de gumă. 2) (etichete, mărci poștale, timbre etc.) A trata cu clei în vederea lipirii. /Din gumă

*guméz v. tr. (d. gumă, ca fr. gommer, d. gomme). Amestec saŭ ung cu gumă: apă gumată, hîrtie gumată (ca a timbrelor).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gumáre s. f., g.-d. art. gumắrii; pl. gumắri

gumáre s. f., g.-d. art. gumării; pl. gumări

gumá (a ~) vb., ind. prez. 3 gumeáză

gumá vb., ind. prez. 1 sg. guméz, 3 sg. și pl. gumeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GUMÁRE s. (TEHN.) gumaj. (~ unui obiect.)

GUMARE s. (TEHN.) gumaj. (~ unui obiect.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LA GUMA, Alex (1925-1985), scriitor sud-african de expresie engleză. Proză ce exprimă suferința populației oprimate din țara sa, precum și experiența din timpul detenției („Plimbare prin noapte”, „Țara de piatră”, „întreita funie”, „Vremea păsării migratoare”). Arestat pentru convingerile sale politice, a murit în exil.

Intrare: gumare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gumare
  • gumarea
plural
  • gumări
  • gumările
genitiv-dativ singular
  • gumări
  • gumării
plural
  • gumări
  • gumărilor
vocativ singular
plural
Intrare: guma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • guma
  • gumare
  • gumat
  • gumatu‑
  • gumând
  • gumându‑
singular plural
  • gumea
  • gumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gumez
(să)
  • gumez
  • gumam
  • gumai
  • gumasem
a II-a (tu)
  • gumezi
(să)
  • gumezi
  • gumai
  • gumași
  • gumaseși
a III-a (el, ea)
  • gumea
(să)
  • gumeze
  • guma
  • gumă
  • gumase
plural I (noi)
  • gumăm
(să)
  • gumăm
  • gumam
  • gumarăm
  • gumaserăm
  • gumasem
a II-a (voi)
  • gumați
(să)
  • gumați
  • gumați
  • gumarăți
  • gumaserăți
  • gumaseți
a III-a (ei, ele)
  • gumea
(să)
  • gumeze
  • gumau
  • guma
  • gumaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gumare

  • 1. Acțiunea de a guma și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: gumaj

etimologie:

  • vezi guma
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

guma

  • 1. A aplica un strat de gumă (1.) sau de cauciuc pe suprafața unui obiect.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. A aplica un strat de clei, lipici etc. pe dosul unei etichete, unei mărci poștale etc., în vederea lipirii acestora pe ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: