guma vt [At: DEX / Pzi: ~mez / E: gumă] 1-2 A aplica un strat de gumă (1) sau de cauciuc pe suprafața unui obiect. 3 A aplica un strat de clei pe spatele unei etichete, unei mărci poștale etc., în vederea lipirii acestora pe ceva.

gumat², ~ă a [At: CADE / Pl: ~ați, ~e / E: guma] Care este acoperit cu gumă (1), cu cauciuc sau cu clei.

gumat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: guma] (Rar) 1-3 Gumare (1-3).

* GUMAT adj. 1 Uns cu gumă (de lipit): hîrtie ~ă ¶ 2 Apă ~ă, în care s’a disolvat gumă.

GUMA, gumez, vb. I. Tranz. A aplica un strat de gumă sau de cauciuc pe suprafața unui obiect.

GUMAT, -Ă, gumați, -te, adj. Uns cu gumă (de lipit). Hîrtie gumată.

GUMA vb. I. tr. 1. A întinde un strat de cauciuc pe un obiect. 2. A aplica un strat de clei pe spatele unei etichete, al unei mărci poștale etc. [Cf. fr. gommer].

GUMA vb. tr. 1. a aplica un strat de gumă sau de cauciuc pe suprafața unui obiect. 2. a aplica un strat de clei, de lipici, pe dosul unei etichete, mărci poștale etc. (după fr. gommer)

A GUMA ~ez tranz. 1) (obiecte) A acoperi cu un strat subțire de gumă. 2) (etichete, mărci poștale, timbre etc.) A trata cu clei în vederea lipirii. /Din gumă

gumat a. apă gumată, în care s’a disolvat guma.

*guméz v. tr. (d. gumă, ca fr. gommer, d. gomme). Amestec saŭ ung cu gumă: apă gumată, hîrtie gumată (ca a timbrelor).

guma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gumez, 3 gumează; conj. prez. 1 sg. să gumez, 3 să gumeze

guma (a ~) vb., ind. prez. 3 gumează

guma vb., ind. prez. 1 sg. gumez, 3 sg. și pl. gumează

gumat adj. m., pl. gumați; f. sg. gumată, pl. gumate

LA GUMA, Alex (1925-1985), scriitor sud-african de expresie engleză. Proză ce exprimă suferința populației oprimate din țara sa, precum și experiența din timpul detenției („Plimbare prin noapte”, „Țara de piatră”, „întreita funie”, „Vremea păsării migratoare”). Arestat pentru convingerile sale politice, a murit în exil.