14 definiții pentru gulie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GULÍE, gulii, s. f. Plantă erbacee legumicolă cu frunze mari, dințate și cu tulpina îngroșată, sferoidală, comestibilă (Brassica oleracea gongyloides). ♦ (Reg.) Nap porcesc. – Din bg. gulija.

GULÍE, gulii, s. f. Plantă erbacee legumicolă cu frunze mari, dințate și cu tulpina îngroșată, sferoidală, comestibilă (Brassica oleracea gongyloides). ♦ (Reg.) Nap porcesc. – Din bg. gulija.

gulie sf [At: CANTEMIR, HR. 129 / Pl: ~ii / E: bg гулия, ngr γουλί] 1 Plantă erbacee legumicolă cu frunze mari, dințate și cu tulpina îngroșată, sferoidală, comestibilă (Brassica oleracea) Si: (reg) cacalambă, gulă2 (1). 2 (Bot; Mol) Napi porcești (Helianthus tuberosus). 3 (Reg) Bucată de lemn cilindric folosit de copii în loc de minge la jocul „în gogi” sau „poarca”.

GULÍE, gulii, s. f. 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor a cărei tulpină foarte dezvoltată și cărnoasă e comestibilă (Brassica oleracea). Alan Kardec a reușit să ne facă a gusta cu Ramses II, din delicioasele gulii ale Egiptului. HOGAȘ, DR. II 193. De mincare i-am făcut: Acru borș din putinică, Verzi gulii din grădinică. TEODORESCU, P. P. 341. 2. (Mold.) Nap-porcesc (Helianthus tuberosus). Scociorau îndelung... pînă ce izbîndeau să scoată la lumină niște gulii. SADOVEANU, P. M. 258.

GULÍE ~i f. 1) Plantă erbacee leguminoasă, cu tulpina rotundă și cărnoasă. 2) Plantă erbacee cu tulpina înaltă și flori galbene, cultivată pentru tuberculii ei cărnoși, comestibili; nap-porcesc. /<bulg. gulija

gulie f. pl. 1. Munt. caralambe (Brassica oleracea); 2. Mold. napi turcești (Helianthus tuberosus). [Bulg.].

gulíe f. (bg. guliĭa, alb. gúlia, ngr- guli, nap). Vest. Nap, alabaș. Est. Nap porcesc. – În nord gulă, pl. e (rut. gúlĕa, pol. gula. Cp. și cu ung. gónye). V. nap.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gulíe s. f., art. gulía, g.-d. art. gulíei; pl. gulíi, art. gulíile

gulíe s. f., art. gulía, g.-d. art. gulíei; pl. gulíi, art. gulíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GULÍE s. (BOT.; Brassica oleracea var. gongyloides) (reg.) calarabă.

GULÍE s. v. nap, nap porcesc, topinambur.

GULIE s. (BOT.; Brassica oleracea var. gongyloides) (reg.) calarabă.

gulie s. v. NAP. NAP-PORCESC. TOPINAMBUR.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gulíe (gulíi), s. f.1. Varietate de plantă legumicolă cu tulpina sferoidală comestibilă, Brasica oleracea. – 2. Nap, Helianthus tuberosus. Bg. gulija (Conev 48; DAR) sau ngr. γουλιά (Cihac, II, 723).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

gulie, gulii s. f. (glum.) 1. cap. 2. persoană naivă / ușor de păcălit.

Intrare: gulie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gulie
  • gulia
plural
  • gulii
  • guliile
genitiv-dativ singular
  • gulii
  • guliei
plural
  • gulii
  • guliilor
vocativ singular
plural

gulie Brassica gongyloides

  • 1. Plantă erbacee legumicolă cu frunze mari, dințate și cu tulpina îngroșată, sferoidală, comestibilă (Brassica oleracea gongyloides).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: calarabă attach_file 2 exemple
    exemple
    • Alan Kardec a reușit să ne facă a gusta cu Ramses II, din delicioasele gulii ale Egiptului. HOGAȘ, DR. II 193.
      surse: DLRLC
    • De mîncare i-am făcut: Acru borș din putinică, Verzi gulii din grădinică. TEODORESCU, P. P. 341.
      surse: DLRLC

etimologie: